Ridiche

Ridichea este o rădăcinoasă mică, cu gust ascuțit, ușor picant, consumată de obicei crudă. Se adaugă în salate de primăvară, tăiată în rondele, sau se servește simplu, în felii, alături de pâine cu unt.

La alegere, se preferă ridichile ferme la pipăit, cu coaja netedă și lucioasă, fără pete moi sau crăpături. Frunzele, dacă sunt încă prinse de rădăcină, trebuie să fie verzi și proaspete, nu ofilite sau îngălbenite — acesta este un semn bun al stării generale a legumei. Mirosul trebuie să fie proaspăt, fără note de mucegai sau de fermentație.

Se păstrează la frigider, de preferință fără frunze, într-un pliculeț perforat sau într-un vas cu puțină apă, care ajută la păstrarea texturii crocante. Lăsată prea mult timp la temperatura camerei, ridichea își pierde fermitatea și devine moale și spongioasă.

O idee greșită frecventă este că mărimea ridichii ar fi singurul semn după care se poate judeca dacă este lemnoasă sau găunoasă în interior. În realitate, o ridiche fermă și grea pentru mărimea ei este de obicei bună, în timp ce una ușoară, moale la apăsare sau cu miezul tăiat de aspect buretos ori fibros este semn că și-a pierdut frăgezimea, indiferent de cât de mare este.