Foto AISalată cu creveți
Salată proaspătă cu creveți fierți, roșii, ceapă roșie și o vinegretă simplă de ulei de măsline și lămâie.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 800 g Creveți
- 1 buc Ceapă roșie tăiată subțire
- 200 g Roșie tăiate felii
- Sare după gust
- Piper Negru după gust
- 1 buc Lămâie pentru suc
- 1 lingură Ulei de măsline
- Arpagic după gust, tăiat grosier
- Oțet de mere după gust
Pași
Fierbe creveții în apă clocotită cu oțet de mere până sunt gata (63 °C)
Scurge apa, răcește creveții, curăță-i de coajă și așază-i pe o farfurie
Adaugă roșiile tăiate felii și ceapa roșie tăiată subțire
Condimentează cu o emulsie de ulei de măsline, suc de lămâie, sare și piper negru
Adaugă arpagicul tăiat grosier
Pune la frigider timp de 60–120 de minute înainte de servire
90 min
Asta nu e o salată de legume cu niște creveți aruncați pe deasupra, e o salată de creveți cu legume alături, deci tot jocul se joacă în clipa fierberii lor. Creveții au un singur drum de la crud la bun, și e foarte scurt, iar de partea cealaltă e un drum fără retur, de la bun la cauciuc. Reușita stă în a-i opri exact când au trecut linia, nu mai departe.
Semnul e culoarea și forma, nu ceasul: creveții cruzi sunt translucizi, cenușii-sticloși; gata, devin opaci, albi-roz, și corpul se strânge în formă de literă C. Dacă se chirceau complet, în O, ai trecut de linie — proteina s-a contractat prea mult, a scos apa din ea și carnea s-a tocit. Apa trebuie să fiarbă în clocot bun când intră creveții, pentru ca ei să ajungă rapid acolo unde trebuie, nu să se încălzească încet și să se usuce pe drum.
Unii spun că oțetul în apa de fiert e doar un obicei vechi. Nu, e ca să nu se prindă mirosul de iod prea tare și ca să ajute puțin cojile să se desprindă mai ușor la curățat — un detaliu mic, dar care scutește de bătaie de cap la farfurie.
Restul e rece și simplu: ceapa și roșia nu se gătesc, se lasă să se îmbibe în saramura de lămâie, ulei și sare cât stă la frigider, iar arpagicul vine abia la urmă, ca să rămână verde și proaspăt, nu veștejit de acreala sucului.
Creveții sunt inima farfuriei, deci merită un cuvânt despre alegerea lor: proaspeți sau congelați corect, fără miros puternic de amoniac — ăla e semn de proteină care a stat prea mult. Mărimea potrivită pentru 800 g la 4 persoane e cea medie-mare, ca să ai ce mesteca, nu firimituri. Dacă-i cumperi congelați, îi dezgheți încet, la frigider, nu sub jet de apă caldă — graba aici e singurul mod sigur de a-i face apoși la fiert.
Oțetul de mere din apa de fierbere nu e musai cel de mere anume — e doar un acid blând. Poți pune și oțet alb simplu sau, la nevoie, puțin zeamă de lămâie în apă, criteriul fiind: un acid slab, nu înțepător, cât să ajute curățarea cojii și să taie mirosul de mare, nu să parfumeze zeama.
Ceapa roșie e aleasă pentru dulceața și culoarea ei — o ceapă roșie bună nu usucă gura, are o iuțeală blândă. Dacă n-ai ceapă roșie, ceapa albă obișnuită ține loc, dar tăiată și mai subțire și lăsată puțin mai mult în saramură, ca să-și piardă din tăria crudă — criteriul e: o ceapă care să rămână crocantă, dar nu agresivă.
Roșia aici nu e element de gătit, e element de suculență și aciditate proaspătă — orice roșie coaptă, fermă, nu făinoasă, face treaba. Lămâia dă nu doar acreală, ci și acidul care "fixează" gustul de proaspăt peste creveți, exact cum oțetul din murăturile de-acasă limpezește un gust greu. Uleiul de măsline leagă totul într-o emulsie, nu stă separat — de-aia se bate puțin cu lămâia și sarea înainte să se verse peste salată.
Arpagicul e doar prospețime verde, ușor de ceapă fără tăria ei; dacă nu ai, mărar tăiat fin sau pătrunjel verde fac treabă similară — criteriul e o verdeață fină, nu una grea cum e leușteanul din ciorbă, care ar lua fața creveților.
Frigiderul, între 60 și 120 de minute, nu e un moft de prezentare, e timpul în care sarea și acidul trag apa din ceapă și roșie și o schimbă cu zeama de lămâie și ulei — răbdarea asta e ingredient, nu pauză. Dacă servești direct, mănânci o salată încă necoaptă la gust, cu legume care vorbesc separat, nu împreună. Pe o plită obișnuită de apartament, treaba cea mai grea e să ții apa la o fierbere viguroasă constant cât intră creveții, pentru că multe plite scad focul brusc când adaugi un volum mare de alimente reci — de-aia e bine ca oala să fie suficient de mare și apa din abundență, ca să nu-și piardă căldura toată dintr-odată.
·