Foto AIVarză de Savoia la cuptor
O garnitură simplă de varză de Savoia coaptă la cuptor cu ulei de măsline și parmezan.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 500 g Varză de Savoia
- 2 lingură Ulei de măsline
- 1 vârf de cuțit Sare după gust
- 30 g Parmezan
Pași
Îndepărtăm frunzele exterioare tari ale verzei, tăiem fâșii late de aproximativ jumătate de centimetru, eliminând cotorul tare.
Opărim varza 4-5 minute, apoi o scurgem și o uscăm cu un prosop.
5 minPunem varza într-o tavă de copt, stropim cu ulei de măsline și adăugăm un vârf de sare.
Preîncălzim cuptorul la 180 de grade, folosind convecția dacă este posibil.
Coacem varza aproximativ 20 de minute, amestecând conținutul tăvii pe la jumătatea timpului de coacere.
20 minPresărăm parmezan și servim.
Varza de Savoia e frumoasă fiindcă are foile gofrate, nu plate ca varza albă. Gofrajul ăsta prinde uleiul și, la cuptor, se usucă pe margini înainte să se înmoaie la mijloc. De-aici vine jocul rețetei: nu e o varză fiartă care rămâne apoi moale, e o varză care trece prin apă fierbinte scurt, cât să se domolească, și apoi prin cuptor sec, cât să-și piardă apa de la margini și să capete loc crocant.
Reușita stă în cât de uscată e varza înainte să intre în tavă. Dacă rămâne cu apă pe ea de la opărit, apa aia se transformă în vapori în cuptor, iar varza fierbe în loc să se rumenească — rămâne moale și fără gust, oricât stă acolo. De-asta se scurge și se șterge cu prosopul: nu e un moft, e condiția ca uleiul să ajungă pe foaie, nu pe un strat de apă.
Parmezanul vine la urmă, nu în timpul coacerii, pentru că la cald uscat se topește și se lipește de varză fără să se transforme în crustă arsă. Dacă l-ai pune de la început, ai risca să se usuce și să devină amar, fără niciun folos.
Varza de Savoia e alegerea firească pentru fel pentru că rezistă mai bine la cuptor decât varza albă — are foile mai groase și mai elastice, nu se fac fâșii moi și fără formă. Dacă n-o găsești, varza albă obișnuită poate ține locul, dar atunci scurtezi opărirea la puțin, poate 2-3 minute, fiindcă e mai fragedă și se înmoaie mai rapid; altfel riști să intre terciuită în cuptor.
Uleiul de măsline nu e aici doar pentru gust, e vehiculul de rumenire — fără un strat de grăsime pe foi, varza se usucă fără să se rumenească, rămâne uscată și fără crustă. Poți folosi orice ulei neutru sau unt topit, cu condiția să ungă bine fiecare fâșie, nu doar fundul tăvii.
Sarea pusă acum, înainte de cuptor, scoate puțină apă din varză prin osmoză — altă apă care trebuie să se evapore, deci e firesc să folosești un vârf, nu mai mult, ca să nu amesteci efectul ei cu umezeala pe care deja o ai de combătut de la opărit.
Parmezanul dă sarea finală și crusta aromată — fără el, varza rămâne corectă, dar fără punctul acela de gust intens care închide felul. Orice brânză tare, rasă fin, cu gust puternic și sărat, îi poate lua locul; una moale sau cu apă în ea se va lăsa topită în bulgări, nu în crustă.
Unii spun că varza la cuptor trebuie acoperită cu folie, ca să nu se usuce. Nu, pentru că atunci vaporii rămân prizonieri și varza fierbe mai departe, exact ce vrem să evităm după opărit — ținta e sec, nu umed.
Pe plita de casă, cuptorul la 180 de grade cu convecție înseamnă aer care circulă și usucă uniform; fără convecție, partea din spate a tăvii se poate rumeni mai încet decât din față, de-aici rostul amestecatului la jumătatea coacerii — nu e un moft, e corectarea neuniformității plitei tale. Răbdarea aici e simplă: nu scoți tava la primul semn de culoare, aștepți ca marginile fâșiilor să fie ușor arse și crocante, inima să fie încă verde-fragedă, nu moale de tot.