Făină de cocos

Făina de cocos nu e deloc ca o făină obișnuită și dacă nu înțelegi asta, strici orice aluat. E pulpa de cocos uscată și măcinată fin, nimic altceva. Nu are gluten, pentru că nu vine din cereale, deci nu formează acea rețea elastică pe care o face grâul. Dar are o calitate rară: absoarbe apă enorm, mult mai mult decât te-ai aștepta judecând după cantitate. De aceea un aluat cu făină de cocos se îngroașă și se face greu sub lingură pe măsură ce stă — e semnul că mai are nevoie de lichid. Alege-o după miros — trebuie să miroasă dulce, a cocos proaspăt, nu a rânced sau a praf. La culoare, caută alb-crem uniform, fără puncte închise. Unii zic că poți s-o pui în locul făinii obișnuite, gram la gram, în orice rețetă. Nu! Așa ceva nu merge, pentru că proporția de lichid din rețetă rămâne gândită pentru o făină care nu bea apă în halul ăsta. Greșeala tipică e un chec care iese tare, uscat, sfărâmicios — pentru că bucătarul n-a mărit cantitatea de ouă sau lichid când a schimbat făina.