Foto AIRădăcinoase în lapte de cocos
O garnitură caldă și parfumată din cartofi, morcovi și cartofi dulci înăbușiți în lapte de cocos cu condimente.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 1 linguriță Cardamom
- 2 linguriță Chimion
- 2 linguriță Coriandru măcinat
- 400 g Cartof cuburi
- 500 g Morcov cuburi
- 400 g Cartof dulce cuburi
- 2 buc Ceapă roșie tocată mărunt
- ½ buc Ardei iute roșu tocat mărunt
- 3 căţel Usturoi tocat mărunt
- 1 lingură Ghimbir ras, proaspăt
- 800 ml Lapte de cocos
- 1 lingură Ulei de susan sau alt ulei pentru prăjit
- Sare după gust
- Piper Negru proaspăt măcinat, după gust
- 100 g Spanac tocat grosier
- 30 g Caju pentru presărat
- 100 ml Crème fraîche 18%
Pași
Prăjiți cardamomul, chimionul, coriandrul și puțin piper într-o cratiță uscată până capătă o aromă plăcută de condimente.
2 minReduceți focul, adăugați cartofii, morcovii, cartoful dulce, ceapa roșie, ardeiul iute, usturoiul, ghimbirul și uleiul de susan.
4 minAmestecați și gătiți câteva minute.
Adăugați laptele de cocos, amestecați și acoperiți cratița cu capac.
1 minLăsați rădăcinoasele să fiarbă înăbușit la foc mic timp de 20 de minute, până se înmoaie.
20 minPotriviți de sare și piper negru după gust.
1 minServiți cu spanac tocat grosier, presărat cu caju mărunțit, crème fraîche și, opțional, pâine.
E o tocană de rădăcinoase fierte în lapte de cocos, gen curry fără să-i spunem așa, și reușita ei nu stă în condimente, ci în felul în care tai legumele. Cartoful, morcovul și cartoful dulce au densități diferite — dacă le tai la fel de mari, cartoful dulce se face piure înainte ca morcovul să se înmoaie. Soluția e simplă: cuburi mici, toate cam de aceeași mărime, ca să ajungă la fiert în același timp.
Zeama de cocos aici nu e lichid de fiert, e sosul final. De-asta nu se adaugă apă — laptele de cocos se îngroașă singur pe măsură ce legumele eliberează amidon, și dacă pui apă peste, dilui exact ce trebuie să rămână cremos.
Unii spun că o tocană din astea trebuie lăsată să clocotească tare ca să se lege sosul repede. Nu, pentru că la clocot tare laptele de cocos se taie — grăsimea se separă de partea apoasă și rămâi cu picături de ulei plutind deasupra în loc de sos neted. Vrei un foc mic, cu bule rare la margine, nu clocot.
Condimentele — cardamom, chimion, coriandru, piper — se prăjesc uscate, fără ulei, pe fundul cratiței. Mecanismul: uleiurile aromate din semințe sunt legate în interior, iar căldura directă pe metal le eliberează prin evaporare parțială, nu prin topire în grăsime. Semnul că-s gata: miros care-ți sare în nas de la o distanță de-o palmă, nu doar un fum subțire. Dacă le lași prea mult, amăresc — asta e cauza amărelii, nu "condimentul prost".
Cartoful obișnuit dă consistență, fiindcă amidonul lui se eliberează în sos pe măsură ce fierbe. Cartoful dulce dă dulceață și se înmoaie primul — e cel mai moale dintre cele trei, așa că dacă vrei textură și nu piure, taie-l puțin mai mare decât morcovul, ca să compenseze diferența de fermitate. Morcovul e reperul tău de gătit: când se îndoaie între degete fără să se rupă, tocana e gata, nu înainte. La cartof dulce, semnul e altul — o furculiță intră fără rezistență, dar cubul își ține forma.
Ceapa roșie și ardeiul iute dau o bază picantă-dulceagă; dacă nu găsești ceapă roșie, ceapa galbenă merge la fel de bine, doar că gustul va fi puțin mai ascuțit, nu dulce. Usturoiul și ghimbirul tocate mărunt, nu pisate, pentru că vrei bucățele mici care se topesc în sos, nu o pastă care arde pe fundul cratiței la prăjit.
Laptele de cocos ține loc aici și de grăsime, și de lichid de fiert, și de sos — de-asta cantitatea e mare raportat la legume. Dacă iei unul mai subțire (cu procent mic de grăsime), sosul rămâne apos; caută pe etichetă un conținut de grăsime cât mai mare, sau lasă tocana descoperită ultimele minute ca să se reducă.
Spanacul se adaugă crud la servire, tocat grosier, nu gătit în oală — căldura tocanei fierbinți îl ofilește exact cât trebuie în farfurie, fără să-și piardă culoarea verde intens cum s-ar întâmpla dacă fierbea în oală. Caju mărunțit dă crocanță, singurul element crocant din toată mâncarea, și crème fraîche răcorește picantul ardeiului iute.
Pentru bucătăria de-aici, tocana asta se potrivește de minune lângă o mămăliguță, ca înlocuitor pentru pâine, sau cu murături alături, care taie din dulceața laptelui de cocos așa cum ciorba are nevoie de-o lămâie. Pe plita obișnuită de-acasă, fierberea înăbușită cere cel mai mic ochi și cel mai mic foc pe care-l ai, cu capacul aproape închis — nu de tot, ca să nu transforme vaporii în apă care picură înapoi și subțiază sosul.
Răbdarea aici e la cele 20 de minute de fiert înăbușit: dacă dai focul mai mare ca să "grăbești", riști exact separarea laptelui de cocos despre care vorbeam. Las-o la foc mic și ocupă-te de altceva — oala știe ce face.