Foto AIPlăcintă din foietaj cu dovlecei, praz și brie
O plăcintă din foietaj cu dovlecei, praz și brânză brie, ușoară și rapidă de pregătit.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 1 buc Foietaj fără drojdie
- 100 g Brie
- Parmezan
- 2 buc Dovlecel
- 1 buc Praz
- 3 buc Ouă
- 200 ml Smântână lichidă
Pași
Așezați foietajul, împreună cu hârtia de copt, într-o formă de tartă.
Împungeți fundul aluatului cu furculița, presărați parmezan și pesmet, apoi distribuiți bucățile de brie.
Adăugați rondele de dovlecel și rondele de praz.
Într-un bol, bateți smântâna lichidă cu ouăle, adăugați parmezan, sare și piper, apoi vărsați compoziția peste legume.
Îndoiți marginile aluatului și coaceți la 200 de grade.
25 minServiți cald.
E o quiche, de fapt, îmbrăcată românește în foietaj cumpărat, și tot ce o ține în picioare e apa. Dovlecelul e aproape apă pură, iar praful de parmezan și pesmetul de pe fundul tartei nu sunt decoruri, sunt bariera care oprește aluatul să se îmbibe și să rămână cru la mijloc cât restul se rumenește frumos pe margini. Dacă sari peste ei, ai o plăcintă frumoasă la tăiere care, la a doua felie, e udă pe fund.
Reușita stă în două lucruri care se văd: aluatul trebuie să aibă deja culoare pe margini înainte să scoți tarta, nu doar să fi trecut un timp pe ceas, iar compoziția de ou cu smântână trebuie să fi prins corp — să nu mai lingă în mijloc când o zgâlțâi ușor forma. Unii cred că foietajul fără drojdie e un compromis, o variantă leneșă de aluat. Nu e: e un aluat lucrat să se rupă în straturi, nu să crească pufos, exact ce vrei sub o umplutură grea care l-ar turti pe unul pufos.
E o mâncare care se mută bine pe o masă românească, dar nu încearcă să fie ciorbă sau mămăligă — e felul acela de aperitiv-cină ușoară, bun cald, bun și rece ziua următoare, cu o murătură alături care îi taie grăsimea de la brânză și smântână.
Foietajul fără drojdie e aici doar suport, nu personajul principal, așa că nu te chinui dacă nu găsești exact acesta: orice foaie de plăcintă din magazin, suficient de groasă să nu se spargă sub umplutură, face treaba. Important e să-l pui cu hârtia lui de copt direct în formă — hârtia aceea unsă e gândită să nu lase aluatul să se lipească, nu are rost să o înlocuiești cu una nouă.
Parmezanul și pesmetul de pe fund sunt mecanismul care previne aluatul cru de la mijloc: absorb o parte din apa care se scurge din dovlecel și brie cât coace, și dau o crustă fină care ține umplutura separată de foietaj. Dacă nu ai parmezan, orice brânză tare, bine uscată, rasă mărunt, poate lua locul lui aici — ideea e "tare și uscată", nu neapărat italiană.
Brie-ul se topește și dă cremozitate și gust de brânză maturată, puțin amărui, care echilibrează dulceața prazului. Dacă nu-l găsești, o brânză moale, cu coajă, care se topește — un camembert, de pildă — face același lucru; o brânză proaspătă de vaci nu, pentru că nu se leagă la fel și nu dă aroma aceea de nucă fermentată.
Dovleceii dați rondele trebuie tăiați fin, pentru că groase rămân crude în miezul lor în cele 25 de minute cât stă tarta la cuptor — nu e timp suficient să se pătrundă bucăți groase, dar e suficient pentru felii fine, care se înmoaie și se îndoaie sub furculiță în loc să rămână crocante și apoase.
Prazul, tăiat tot rondele, aduce dulceața aceea specifică de ceapă coaptă, fără iuțeala cepei crude; e alegerea tradițională pentru tarte cu legume pentru că, spre diferență de ceapă, nu se înnegrește și nu dă amăreală dacă stă puțin mai mult la cuptor.
Amestecul de ouă cu smântână lichidă e liantul care ține totul laolaltă și care, odată copt, transformă legumile dintr-o grămadă în felii care se țin: vrei ca, la scoaterea din cuptor, mijlocul tartei să nu mai tremure ca un jeleu, semn că ouăle au prins și au legat smântâna. O plită de apartament obișnuită, cu termostat aproximativ, poate coace diferit în funcție de poziția tăvii — dacă vezi că marginile se rumenesc mult înainte ca mijlocul să se fi întărit, e un semn clar că forma e prea sus, nu că ai greșit rețeta, și mai ai răbdare câteva minute, cu ochii pe mijlocul tartei, nu pe ceas.