Foto AIBriose cu ricotta fără ouă
Briose pufoase cu ricotta, fără ouă, cu bucățele de ciocolată.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 150 g Făină
- 150 g Zahăr
- 150 g Ricotta
- 8 g Praf de copt
- 120 ml Ulei vegetal
- 1 buc Picături de ciocolată un pumn, după gust
Pași
Amestecăm zahărul cu uleiul vegetal, adăugăm ricotta și batem cu mixerul până obținem o compoziție cremoasă și omogenă.
Cernem făina cu praful de copt și o adăugăm treptat în compoziție, amestecând continuu.
Când aluatul este gata, adăugăm picăturile de ciocolată și amestecăm bine.
Distribuim aluatul în formele pentru briose, umplându-le aproximativ 2/3.
Coacem în cuptorul preîncălzit la 180 de grade.
18 minVerificăm dacă sunt coapte cu o scobitoare de lemn: dacă iese uscată, oprim cuptorul.
Lăsăm briosele să se odihnească încă 5 minute.
5 minLăsăm să se răcească și servim.
Briose fără ouă — sună a scamatorie, dar nu e. Rolul oului aici, de legătură și de puf, îl ia ricotta, care are destulă apă și grăsime cât să țină aluatul laolaltă și destulă structură cât să nu se lase aluatul moale. De-aia nu poți lua orice brânză cremoasă în locul ei — dacă-i prea apoasă, briosa iese plată, dacă-i prea uscată, iese nisipoasă.
Reușita stă în două lucruri: cât de bine se leagă ricotta cu uleiul și zahărul înainte să vină făina, și cât de blând amesteci după ce intră făina. Prima treabă ține de omogenitate — vrei o cremă fără cocoloașe, nu neapărat spumă, că nu ai albuș bătut să te ajute. A doua treabă ține de textură: făina frecată prea mult dezvoltă gluten, iar glutenul în exces face briosa elastică, nu pufoasă. Deci amesteci cât să dispară urmele de făină uscată, nu mai mult.
Praful de copt e singurul care produce aerisirea — nu te mai bazează pe albușuri bătute care nu există în rețetă. Tocmai de-aia contează să-l cerni și să-l distribui uniform în făină, nu să-l arunci grămadă: dacă se adună într-un colț de aluat, acolo crește exagerat și rest rămâne plat.
E o rețetă bună de făcut repede, fără bătăi de cap cu separatul ouălor, bună de pus pe masă lângă o cafea de dimineață — nimic solemn, doar o gustare dulce simplă.
Făina e scheletul — 150 g dă exact atâta corp cât să țină aluatul fără să-l îngroașe. Orice făină albă obișnuită de la noi merge, nu ai nevoie de ceva special; dacă vrei briose un pic mai dense, poți pune o parte de făină integrală, dar nu toată, că usucă prea tare aluatul.
Zahărul nu-i doar pentru dulce — bătut cu uleiul, ajută la emulsionare, adică leagă grăsimea lichidă de restul compoziției înainte să vină ricotta. De-aia primul pas contează: dacă amesteci zahărul cu uleiul rapid și bine, ricotta se încorporează ușor pe urmă, fără cocoloașe.
Ricotta e inima rețetei, cum spuneam — ține loc de ou. Dacă n-ai ricotta, poți încerca o brânză proaspătă de vaci bine scursă, dar aici intervine criteriul: trebuie să fie cremoasă, nu grunjoasă, și nu prea apoasă. O brânză de vaci grunjoasă dă briose cu textură neplăcută în gură; dacă-i prea udă, scurge-o într-o sită cu tifon o oră înainte, ca să nu-ți strice proporția de lichid din rețetă.
Praful de copt e singura sursă de afânare aici — 8 g la 150 g făină e o proporție generoasă tocmai pentru că nu ai albușuri bătute care să ajute la pufos. Cerne-l mereu cu făina, nu-l pune direct în lichid, altfel reacționează neuniform și-ți apar bule mari într-o parte a tăvii și briose plate în alta.
Uleiul vegetal — orice ulei neutru la gust merge, floarea-soarelui e cel mai la-ndemână la noi. Nu folosi ulei de măsline extravirgin, că-și pune gustul lui peste restul, și nu-i rețeta unde vrei asta.
Picăturile de ciocolată sunt opționale ca gust, dar nu le pune direct din frigider, reci — se lasă puțin la temperatura camerei, altfel răcesc local aluatul din jurul lor și afânarea iese inegală chiar acolo. Cantitatea „un pumn" chiar așa trebuie luată: nu e rețetă de precizie la ciocolată, pui după cât de dulce vrei.
Cuptorul se preîncălzește la 180°C — e o temperatură la care aluatul crește constant, fără să se coacă pe margini înainte să se umfle la mijloc. Pe o plită de casă obișnuită, fără termometru de cuptor, verifică totuși cu scobitoarea, nu doar cu ceasul: fiecare cuptor minte puțin la temperatură, iar scobitoarea nu minte niciodată — dacă iese cu aluat lipit, mai stau, dacă iese curată, gata.
Odihna de 5 minute după scoaterea din cuptor nu-i fiță, e răbdare pură: briosele continuă să se „așeze" pe interior cât timp sunt calde, iar dacă le scoți din formă prea devreme, se rup sau se lasă. Las-o să treacă, chiar dacă miroase bine și te grăbești.