Coadă de vită

Coada de vită este o bucată cu os înconjurat de carne cu mult țesut conjunctiv, și tocmai de aceea nu se gătește în grabă. Prin fierbere îndelungată, ore întregi, la foc mic, ce era tare la rece se topește încet. De aici vine zeama aceea groasă, cu o senzație lipicioasă pe buze, care se încheagă singură la rece. Nu încerca s-o frigi repede ca pe un antricot — nu acesta este rostul ei, carnea rămâne lemnoasă și tare.

Alege bucățile tăiate felii cu osul în mijloc, cu carne bine prinsă de os, nu desprinsă și uscată pe margini. Mirosul trebuie să fie curat, de carne proaspătă, fără iz acru.

Unii spun că, dacă fierbe mult, coada de vită se usucă și devine fibroasă, ca pieptul de pui prea fiert. Nu! Pune furculița în carne după câteva ore bune de fiert: se desprinde singură de pe os, moale, lucioasă, parcă unsă pe dinăuntru. Greșeala vine din frica asta: oamenii scot coada de pe foc prea devreme, crezând că o salvează, și atunci da — rămâne tare și greu de mestecat, fără acea lucire pe care o vezi pe suprafața cărnii când e gata. Răbdarea, nu graba, face supa bună.