Măr

Mărul e un fruct înșelător: pare simplu, dar fiecare mușcătură îți spune multe, dacă știi să asculți. Un măr bun pocnește. Dacă tai felia și ea se rupe sec, cu zgomot curat, pulpa e tare și suculentă. Dacă se îndoaie sau se taie moale, fără sunet, mărul a stat prea mult, s-a ofilit, a devenit făinos. Alege-l după coaja întinsă, fără riduri, fără pete moi la apăsare. Mirosul contează mai mult decât culoarea: un măr copt miroase dulce-acrișor chiar prin coajă, nu trebuie să-l tai ca să-ți dai seama.

Unii spun: mărul viermănos e cel mai bun, pentru că viermele știe care-i dulce. Nu! Viermele nu alege după gust, ci ajunge acolo unde fluturele și-a depus oul, și asta nu are nicio legătură cu zahărul din măr. Din credința asta se naște o greșeală clasică: oamenii cumpără fructe cu urme de dăunători crezând că fac o alegere mai sănătoasă, și ajung acasă cu un măr găurit pe dinăuntru, cu zone moi și brune, cu miros fermentat, care strică și gustul, și textura preparatului în care îl pun.