Pește alb

Peștele alb nu e un singur pește, e o familie întreagă — specii cu carne albă, slabă, cu gust discret, din care fac parte și codul, și șalăul. Carnea lui se desface în fulgi mari, albi și fragezi, nu în fibre — așa îl recunoști copt sau fiert, chiar dacă nu-i știi numele. Dar aceeași fragezime îl face și vulnerabil: se rupe ușor dacă îl întorci de prea multe ori în tigaie sau îl scoți din apă fără grijă.

Cum îl alegi? Mirosul e cel mai sincer judecător — trebuie să miroasă a apă curată, nu a râu stătut. Carnea, la pipăit, e fermă și elastică, nu moale și apoasă. Culoarea — albă, uniformă, fără pete.

Unii spun: carnea albă n-are gust, așa că trebuie înecată în sosuri grase și condimente tari. Nu! Gustul lui e fin, nu absent — se pierde doar dacă îl ascunzi. Greșeala pe care o face lumea din cauza asta: aruncă peste el unt, smântână, usturoi din plin, și la final nu mai simți nimic din pește — simți doar sosul. Lasă-l simplu, cu puțină lămâie și sare, și vei vedea că peștele alb are, de fapt, o voce a lui, discretă, dar limpede.