Șuncă

Șunca ta, cea bună, e carne de porc fiartă sau coaptă întreagă, apoi tăiată în felii fine. Nu e un produs tocat și reasamblat — asta îi dă structura aceea de fibre care se văd, nu de pastă uniformă. De aici vine și felul în care se comportă la tăiere și la gust: fibra se simte, nu se topește într-o masă moale.

Alege-o după cum arată la margine. Fibra musculară trebuie să fie vizibilă, nu înecată în gelatină sau în lichidul ieșit din pachet. Mirosul contează mai mult decât culoarea: trebuie să fie un miros curat, de carne gătită, fără iz acru sau de amoniac. Dacă felia e udă și lipicioasă pe degete, pune-o la loc.

Unii spun că șunca mai palidă e mai slabă și, deci, mai sănătoasă. Nu e adevărat! Culoarea variază de la o bucată la alta și depinde și de cum a fost preparată; nu e un semn sigur de nimic. Din confuzia asta apare greșeala din bucătărie: oamenii aleg felia după nuanță și trec cu vederea lucrurile care spun ceva cu adevărat — cum se vede fibra, cum e marginea de grăsime, câtă apă e în pachet, ce gust are de fapt.