Supă-cremă de sfeclă roșieFoto AI

Supă-cremă de sfeclă roșie

Supă-cremă de sfeclă roșie, cu morcov și ceapă, finisată cu iaurt și pătrunjel proaspăt.

Porții: 4 Gătire 90 min Supe
VegetarianConține: gluten, lapte, fructe cu coajă lemnoasă
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.

Ingrediente

Supă-cremă de sfeclă roșie — ingrediente: Sfeclă roșie, Iaurt, Făină, Unt, Morcov, Ceapă

Pași

  1. Într-o tigaie, la foc mic, topește untul; ia de pe foc înainte să se topească complet și lasă-l câteva minute.

  2. Adaugă treptat făina și amestecă energic până obții o compoziție netedă, fără cocoloașe.

  3. Taie sfecla, morcovul și ceapa în cubulețe mici și transferă-le în oala cu baza de unt și făină.

  4. Adaugă un litru și jumătate de apă caldă, oțetul de vin roșu și sarea.

  5. Fierbe la foc mic aproximativ o oră, amestecând din când în când.

    60 min
  6. Când sfecla s-a înmuiat, ia oala de pe foc și lasă să se răcească.

  7. Pasează cu blenderul vertical până obții o cremă groasă.

  8. Transferă supa într-un castron, adaugă iaurtul și pătrunjelul tăiat.

  9. Amestecă bine și servește în farfurii adânci cu crutoane sau migdale prăjite.

E o cremă de sfeclă roșie, groasă și catifelată, acrită cu oțet și îmblânzită cu iaurt — o rudă de familie bună a ciorbelor noastre, doar că nu se mai vede legumă întreagă în ea, pentru că totul se transformă în textură. Reușita nu stă în cât de roșie e supa, ci în două lucruri care se întâmplă înainte să pui apa: roux-ul de unt cu făină, care leagă lichidul, și tăierea legumelor în cubulețe mici, care le face să cedeze repede la fiert.

Sfecla e lentă din fire. Dacă o tai mare, îi ia o oră să se înmoaie pe margini și rămâne crocantă la mijloc, și atunci pasezi o cremă cu bucăți dure, nu una fină. Cubulețe mici înseamnă suprafață mare expusă la apa caldă, deci fierbere uniformă — asta e economia ascunsă a pasului cu tăiatul, nu o chestiune de estetică.

Untul topit "înainte să se topească complet" nu e moft, e semn: când rămân bucățele mici netopite în unt lichid, ai temperatura potrivită ca făina să se prăjească ușor fără să se ardă. Dacă îl lași să sfârâie și să se rumenească, roux-ul ia gust de ars și-l simți în toată supa, chiar diluat în un litru și jumătate de apă.

Unii spun că o cremă de sfeclă trebuie neapărat strecurată ca să fie fină. Nu, pentru că blenderul vertical, dat suficient, rupe fibrele sfeclei la fel de bine, iar roux-ul deja a legat lichidul — strecuratul doar îți ia din grosime, exact ce nu vrei la o cremă.

Sfecla roșie e inima rețetei și dă culoarea aceea de rodie coaptă, dar e și motivul pentru care supa cere răbdare — gătește mai încet decât morcovul și ceapa, așa că timpul de fierbere e dictat de ea, nu de restul legumelor. O alegi fermă, fără pete moi, cu coada încă atașată dacă se poate — e semn că n-a stat prea mult de la recoltare. N-ai cum s-o înlocuiești fără să schimbi felul de mâncare: e punctul ei forte.

Morcovul și ceapa sunt baza dulce-aromatică pe care se sprijină sfecla, ca să nu rămână o supă unidimensională, doar acră și terosă. Dacă nu ai morcov la îndemână, un păstârnac face treabă similară — dă dulceață și corp.

Făina și untul fac roux-ul, liantul care transformă apa cu legume fierte într-o supă groasă, nu într-o zeamă. Fără el, cât ai pasa, tot ai obține ceva apos, pentru că legumele singure nu au suficient amidon ca să dea consistență de cremă. Dacă n-ai unt, merge și ulei neutru, dar untul lasă o rotunjime pe care uleiul n-o dă.

Oțetul de vin roșu nu e ornament — e contrapunctul acru care scoate sfecla din zona dulce-plată și o face vie în gust. Aici poți înlocui cu oțet de mere sau cu zeamă de lămâie, criteriul e aciditate limpede, nu aromă dominantă care să bată sfecla.

Iaurtul vine la final, după ce supa s-a răcit puțin, exact ca să nu se taie de la căldură — un iaurt pus într-o cremă încă fierbinte se separă și rămâi cu grunji albi urâți în farfurie, nu cu o legătură mătăsoasă. Dacă n-ai iaurt, smântâna fermentată ține locul bine, cu condiția aceeași — temperatură moderată, nu clocotită.

Crutoanele și migdalele prăjite sunt contrastul de crocant pe care o cremă fină îl cere mereu — altfel mănânci doar moale pe moale, fără nimic care să-ți dea ritm în gură. Alegi una sau cealaltă după ce ai în casă, nu e nevoie de amândouă.

Raportează această rețetă hello@fridge.menu