Foto AIPlăcintă cu vinete
O plăcintă din foietaj cu vinete, roșii uscate, măsline negre și cașcaval, finisată cu parmezan ras.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 1 buc Foietaj fără drojdie
- 300 g Vânătă
- 100 g Roșii uscate la soare
- 300 g Cașcaval
- 150 g Măsline negre fără sâmburi
- Sare după gust
- Piper negru după gust
- Parmezan după gust
Pași
Întindem foietajul într-o tavă unsă în prealabil cu ulei, cu diametrul de 26 cm, și înțepăm suprafața cu furculița.
Spălăm vinetele, le curățăm de coajă și le tăiem în felii foarte subțiri.
Așezăm straturile plăcintei: jumătate din vinete, sare și piper, jumătate din roșiile uscate și măslinele.
Așezăm jumătate din cașcaval, tăiat felii.
Repetăm toate straturile cu restul ingredientelor: vinete, sare și piper, roșii uscate, măsline și cașcaval.
Încheiem cu un strat de parmezan ras, pliem marginile plăcintei și coacem la 175 de grade timp de 35 de minute.
35 minServim plăcinta caldă.
Ce s-a schimbat
Am înlocuit provola cu Cașcaval, o brânză asemănătoare, mai ușor de găsit la noi.
E o plăcintă de post de duminică, din cele care se coc singure cât tu pui masa — foietajul face treaba grea, tu doar aranjezi straturile ca să nu se transforme totul într-o baltă. Reușita nu stă în rețetă, stă în vânătă: ea ține apă multă, și dacă nu îi dai voie să se usuce puțin cât tai, frigi restul ca să scoți umezeala și pierzi crocanța de dedesubt.
Vinetele subțiri sunt cheia, nu moft estetic. O felie groasă rămâne crudă în mijloc cât foietajul deja s-a rumenit, pentru că vineta e un burete de apă care are nevoie de timp să se înmoaie — tăiată fin, se gătește în același ritm cu coaja de deasupra.
Combinația sărat-acru dintre măsline și roșiile uscate ține loc de zeamă de lămâie sau oțet, pe care altă legumă dulceagă ca vineta ar cere-o. Cașcavalul leagă totul, parmezanul de deasupra se usucă frumos la căldură directă și dă crusta aceea aurie care-ți spune, fără ceas, că-i gata.
Unii spun că foietajul trebuie lăsat la frigider până în ultima clipă ca să nu se lipească de tavă. Nu e chiar motivul — foietajul rece crește bine la copt, pentru că straturile de unt dintre foi nu au timp să se topească înainte ca aluatul să prindă formă; de-aia îl întinzi rapid, îl înțepi cu furculița ca să nu se bombeze inegal, și-l pui direct la treabă.
Vineta se alege fermă, fără pete moi, cu coaja lucioasă — o vânătă bătrână are semințe multe și miez spongios, care ține și mai multă apă. O cureți de coajă pentru că aici, în plăcintă, coaja nu se mai înmoaie destul în timpul scurt de copt, ci rămâne o fâșie cauciucată care se simte neplăcut sub dinte.
Roșiile uscate la soare dau sărătură și aciditate concentrată — dacă nu le găsești, pui roșii cherry tăiate în două și lăsate puțin pe un prosop să-și scoată zeama, ca să nu transformi plăcinta în supă. Măslinele negre fără sâmburi sunt pentru contrast amar-sărat; criteriul e să fie cărnoase, nu zbârcite de conservant, pentru că cele uscate exagerat dau un gust metalic.
Cașcavalul se taie felii, nu se rade, fiindcă vrei un strat care să se topească și să lege, nu să se scurgă pe margini ca untura — orice cașcaval semi-moale ține locul bine, important e să se topească frumos la 175 de grade. Parmezanul de la final nu se topește ca restul, ci se uscă și crapă ușor, de-aia îl pui ras, în praf, nu în bucăți.
175 de grade e temperatura la care foietajul crește uniform și aluatul din interior ajunge să se coacă complet fără să se ardă crusta de sus înainte de vreme — un foc mai mare ți-ar rumeni parmezanul în zece minute, cât mijlocul plăcintei e încă umed de la vinete. Cele 35 de minute sunt limita de jos; semnul adevărat e culoarea aurie-maronie uniformă pe toată suprafața și marginile foietajului rigide, nu moi, la apăsare ușoară cu lingura.
Plăcinta se pliază pe margini nu de frumusețe, ci ca să țină straturile pe loc — fără margine ridicată, zeama de la roșii și cașcavalul topit se scurg peste tavă și ard, lăsând un fum amar în bucătărie. Las-o cinci minute după cuptor înainte de tăiat; straturile au nevoie de puțină răbdare să se așeze, altfel se rup la prima felie și ajungi cu toată umplutura pe fundul tăvii. La o plită obișnuită de apartament, verifică fundul la jumătatea coptului — dacă baza nu s-a rumenit, dar deasupra deja e aurie, mai lasă tava cinci minute, cu foc puțin mai mic, ca să prindă și dedesubtul fără să ardă crusta de sus.