Foto AIChec de ciocolată cu albușuri de ou
Un chec pufos de ciocolată, preparat cu albușuri de ou și bucăți de ciocolată albă.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 4 buc Albuș de ou
- 170 g Zahăr
- 110 ml Ulei vegetal
- 150 ml Apă
- 50 g Pudră de cacao
- 180 g Făină
- 16 g Praf de copt
- 70 g Ciocolată albă tocată grosier
Pași
Într-un castron puneți zahărul, adăugați apa și uleiul, apoi mixați cu mixerul până obțineți o compoziție omogenă.
Cerneți făina, praful de copt și pudra de cacao și încorporați-le treptat în compoziție.
Separat, bateți albușurile spumă tare, apoi încorporați-le ușor în aluat.
Adăugați ciocolata albă tocată grosier și amestecați ușor aluatul.
Turnați aluatul într-o formă de chec (guguluf) cu diametrul de 22-24 cm, unsă cu unt și tapetată cu puțină făină.
Coaceți în cuptorul preîncălzit la 170 de grade, cu funcție de aer cald.
42 minLăsați checul să se răcească puțin înainte de servire.
E un chec de ciocolată fără ou întreg — doar albuș — și fără unt sau lapte, ceea ce îl face mai sec la gust decât un chec clasic, dar mai ușor de digerat și mai ieftin de făcut. Reușita lui nu stă în cât timp stă în cuptor, ci în două lucruri: cât de bine ții spuma de albuș și cât de bine lași praful de copt și cacaoa să se întâlnească uniform cu lichidul, fără cocoloașe.
Albușul bătut spumă e singurul "aerator" din rețeta asta. Nu ai unt frecat cu zahăr care să prindă bule de aer, cum la checurile clasice, deci dacă spuma de albuș cade sau se amestecă brutal în aluat, checul iese plat și dens, ca o pâine de cacao, nu ca un chec pufos. Semnul că albușul e bătut bine: quando întorci castronul cu susul în jos (sau înclini bolul), spuma stă pe loc, nu curge. Dacă încă se mișcă, mai bați.
Mitul ăsta circulă des: "amesteci albușul energic, ca să se încorporeze bine și să nu rămână cocoloașe". Nu e așa — tocmai amestecul energic e cel care scoate aerul din spumă, iar aerul ăla e singurul motiv pentru care checul se umflă. Se amestecă cu mișcări de jos în sus, cu o spatulă sau lingură, încet, acceptând că nu se omogenizează perfect imediat — se omogenizează suficient, și-atât.
Cuptorul la 170 de grade cu aer cald e gândit ca aerul să circule uniform în jurul formei de guguluf, pentru ca checul să crească egal pe toate părțile, nu doar în mijloc. Semnul că e gata nu e cronometrul la 42 de minute, deși ăla e limita de jos sub care n-are sens să te uiți în cuptor — semnul adevărat e scobitoarea sau un bețișor subțire înfipt în partea cea mai groasă a checului: dacă iese curat, fără aluat umed lipit, e gata. Dacă plita ta de-acasă nu are funcție de aer cald, pui foc sus-jos obișnuit, dar atunci verifici mai des, pentru că fără circulația aia de aer partea de sus se poate rumeni mai repede decât miezul apucă să se coacă.
Zahărul amestecat direct cu apa și uleiul, înainte de a pune făina, are un rol simplu: se dizolvă complet în lichid cât timp nu e îngroșat de făină. Dacă ai inversa ordinea — faină întâi, zahăr după — ai risca cristale de zahăr nedizolvate care rămân simțite în chec. Nu e o chestiune de tradiție, e chimie de bucătărie obișnuită: lichidul dizolvă mai bine zahărul decât un aluat gros.
Cernutul făinii, prafului de copt și cacaoalei împreună nu e un gest ceremonios, ci previne exact cocoloașele — cacaoa mai ales are tendința să facă bulgări mici când o torni direct peste lichid, și cernută, se amestecă omogen din prima. Dacă nu ai sită, amesteci pulberile uscate bine între ele într-un bol separat, cu o furculiță, înainte să le torni peste compoziția lichidă — tot ajută.
Ciocolata albă tocată grosier, nu fin, are un motiv: bucățile mari rezistă parțial la topire în timpul coacerii și rămân ca niște buzunare dulci-cremoase în chec; tocată fin, s-ar topi complet și s-ar pierde în aluat, lăsând doar un gust difuz de dulce, fără textura aia de surpriză la mușcătură. Dacă nu ai ciocolată albă, poți pune ciocolată cu lapte sau fără zahăr, tot tocată grosier — criteriul e: o ciocolată care se topește ușor la cald, nu una foarte tare sau foarte amară, ca să nu dezechilibreze dulceața checului deja stabilită de cei 170 g zahăr.
Uleiul vegetal, nu untul, e alegerea care face checul ăsta mai umed la rece și mai simplu de păstrat — untul se întărește la frigider și usucă checul la gust a doua zi, uleiul rămâne lichid și checul rămâne moale mai mult timp. E și motivul economic din spate: uleiul e mai ieftin și mai la îndemână decât untul de calitate, și pentru un chec de zi cu zi, nu de sărbătoare, contează.
N-am copt eu personal rețeta asta exact așa cum e scrisă aici, deci nu-ți spun din experiența proprie ce se întâmplă dacă forma ta de guguluf e mai mică sau mai mare decât 22-24 cm — dar logic, o formă mai mică înseamnă aluat mai gros, deci mai mult timp la cuptor până trece testul scobitorii, iar una mai mare, mai puțin timp. Răbdarea aici stă în genul ăsta de verificare, nu în privit ceasul.