Foto AIPlăcintă cu pere fără unt
O plăcintă cu pere, pufoasă și ușoară, preparată fără unt.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 700-800 g Pere
- 150 g Zahăr
- 120 ml Lapte călduț
- 3 buc Ouă
- 200 g Făină
- 16 g Praf de copt
- 1 buc Coajă de lămâie
- 1 linguriță Scorțișoară
- Zahăr pudră după gust
Pași
Curățați perele de coajă, tăiați-le în jumătăți și scoateți cotorul; o parte tăiați-o în cuburi, iar restul în felii fine.
Într-un bol, bateți ouăle cu zahărul, cu mixerul sau manual, până obțineți o compoziție pufoasă și aerată.
Adăugați coaja de lămâie, apoi făina cernută, praful de copt și scorțișoara.
Adăugați laptele călduț și mixați până obțineți o compoziție omogenă.
Adăugați perele tăiate în cuburi, amestecați ușor și transferați aluatul într-o formă cu diametrul de 24 cm.
Nivelați suprafața aluatului, așezați peste felii fine de pară în formă de raze și presărați zahăr.
Coaceți în cuptorul preîncălzit la 180 de grade.
30 minVerificați dacă e coaptă cu o scobitoare de lemn; dacă iese uscată, stingeți cuptorul și lăsați plăcinta să se răcească.
Înainte de servire, presărați plăcinta cu zahăr pudră, după gust.
Plăcinta asta e de fapt un chec cu pere - fără unt, fără ulei, doar oul care leagă totul și perele care dau umezeală. Nu e nimic ascuns aici: reușita stă în cât de pufos bați oul cu zahărul la început și în cât suc lasă perele în timpul coacerii.
Dacă bați ouăle cu zahărul puțin, aluatul rămâne plat și dens, pentru că aerul bătut în ou e singurul afânător "de aur" din compoziție - praful de copt ajută, dar nu face minuni fără el. Bați până compoziția devine palidă și groasă, să se vadă dungi când ridici telul, nu doar până se omogenizează culoarea.
Perele contează dublu: cele tăiate cuburi intră în aluat și-l umezesc din interior, cele în felii stau pe deasupra și se rumenesc, lăsând o urmă de caramel pe margini. Nu luați pere prea coapte și moi - se transformă în terci în aluat și plăcinta nu se mai leagă, rămâne cleioasă la mijloc.
Unii spun că fără unt sau ulei checul nu poate fi "pufos". Nu, pentru că pufos nu înseamnă gras, înseamnă aer bătut bine în ou și eliberat corect de praful de copt la căldură - unda de grăsime ajută la frăgezime, nu la volum.
Perele sunt motorul umezelii de aici - 700-800 g înseamnă cam 4-5 bucăți medii, în funcție de soi. Alegeți pere nu complet coapte, puțin ferme la apăsare, pentru că cele foarte coapte se dezintegrează la copt și lasă aluatul umed și neuniform. Dacă nu găsiți pere bune, mere ferme, tăiate la fel, cuburi și felii, fac treaba aproape identic, doar că gustul se duce spre o notă mai acrișoară - atunci poate merită puțin mai mult zahăr.
Zahărul, 150 g, nu e doar pentru dulce - el ține structura aerată făcută cu ouăle și ajută la rumenirea feliilor de pe deasupra, unde se presară încă un strat. Dacă perele sunt foarte dulci din fire, puteți scădea puțin cantitatea din interior, dar nu renunțați la cea presărată peste felii - acolo se formează crusta aceea lucioasă, puțin caramelizată.
Laptele călduț, nu rece, pentru că un lichid rece intrat brusc într-o compoziție bătută cu ouă taie din aerul deja încorporat - compoziția se "sperie" și se lasă. Căldura lui ajută și la activarea mai rapidă a prafului de copt odată ce plăcinta ajunge în cuptor.
Făina și praful de copt, 200 g și 16 g, sunt proporția care ține un chec moale fără să fie gumă - prea multă făină și devine dens și uscat din cauza perelor care deja aduc umezeală, prea puțin praf de copt și nu crește deloc, rămâne turtit la mijloc unde e cel mai gros strat de aluat cu fructe.
Coaja de lămâie și scorțișoara nu sunt decor, ele acoperă gustul ușor "plat" pe care-l are perea fiartă în aluat - fără ele, plăcinta are un gust corect, dar cam searbăd, de făină dulce. Dacă nu aveți lămâie, un praf de vanilie sau coajă de portocală funcționează la fel de bine ca "parfum de fundal".
Cuptorul la 180°C e un reper, nu o lege - fiecare cuptor de apartament are zona lui mai caldă, de obicei spre fundul tavei sau pe o parte, așa că e bine să verificați cu scobitoarea nu doar la mijloc, ci și spre margini, mai ales dacă forma voastră e mai mică sau mai mare decât cei 24 cm indicați. Scobitoarea uscată e semnul sigur, nu minutajul - cele 30 de minute sunt limita de jos, nu rezultatul garantat.
Răbdarea aici se cere la răcire, nu la coacere - o plăcintă cu pere scoasă fierbinte din formă se poate sfărâma, pentru că structura ei, fără unt care să o "lege" la rece, se fixează abia când se răcește complet. Lăsați-o în formă până nu mai simțiți cald prin ea, abia apoi la zahăr pudră și la masă.
·