Foto AICheesecake cu fistic
Un cheesecake cremos cu fistic, cu bază de biscuiți și cremă fină de ricotta și cremă de brânză.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 200 g Biscuiți
- 120 g Unt
- 120 g Fistic
- 120 g Zahăr pudră
- 100 g Ciocolată albă
- 30 g Unt
- 50 ml Lapte
- 150 ml Smântână lichidă
- 250 g Ricotta
- 250 g Cremă de brânză
- 8 g Gelatină
Pași
Mărunțim biscuiții cu blenderul și îi amestecăm cu untul topit. Transferăm compoziția într-o formă cu diametrul de 22 cm, tapetată cu hârtie de copt, și o nivelăm cu o lingură.
Punem forma la frigider.
Fierbem fisticul în apă clocotită.
10 minScurgem fisticul și îl punem pe un prosop de bucătărie, frecându-l pentru a înlătura coaja. Îl transferăm în blender și îl mărunțim împreună cu zahărul pudră până obținem o cremă deasă și fină.
La foc mic topim 30 g de unt împreună cu laptele și ciocolata albă mărunțită. Adăugăm crema de fistic și amestecăm până la omogenizare. Turnăm crema într-un recipient și o răcim.
Punem gelatina la hidratat în apă rece; când s-a înmuiat, o stoarcem și o dizolvăm în 50 ml de smântână caldă.
Într-un castron mare, batem cu mixerul electric crema de brânză și ricotta, apoi adăugăm crema de fistic răcită și amestecăm bine.
Batem restul de smântână și o încorporăm ușor în cremă. Adăugăm gelatina dizolvată în smântână și amestecăm.
Turnăm crema obținută peste baza de biscuiți și o nivelăm cu o spatulă.
Punem la frigider cel puțin 3 ore.
180 minÎnainte de servire, decorăm după dorință cu firimituri de fistic.
Un cheesecake fără coacere ține pe un singur echilibru: o bază care nu se înmoaie și o cremă care se taie frumos, nu se scurge pe farfurie. Fisticul nu e decor aici, e motorul de gust - restul, ricotta, crema de brânză, ciocolata albă, sunt doar fundalul pe care stă el. Dacă fisticul e sărac la gust sau prea prăjit, tot cheesecake-ul iese plat, pentru că nu ai de unde să mai recuperezi aroma din altă parte.
Reușita stă în trei puncte, nu în timpi la cronometru: baza lipită bine de unt topit, nu doar umezită; crema de fistic răcită înainte să se întâlnească cu brânza, altfel topește untul din cremă și separă compoziția; și gelatina dizolvată cald, în smântână caldă, nu rece, ca să nu rămână cocoloașe care se simt la gust ca niște bulgărași de cauciuc moale.
Mulți cred că un cheesecake fără coacere nu are nevoie de frigider decât cât să se întărească puțin. Nu, pentru că gelatina are nevoie de timp să-și facă rețeaua în toată masa crem, nu doar la suprafață - de aici cele trei ore minim, și ele sunt limita de jos, nu rețeta exactă. Dacă plita ta de acasă n-are foc foarte mic controlabil, asta se simte mai ales la topirea ciocolatei albe, care se arde ușor și devine granuloasă - un motiv bun să stai cu ochii pe ea, nu pe cronometru.
Biscuiții mărunțiți cu unt topit sunt varianta de bază clasică pentru orice cheesecake fără coacere: untul, când se întărește la frig, lipește firimiturile între ele ca un ciment comestibil. Important e ca untul să fie topit, nu doar moale, altfel nu se leagă uniform de firimituri și baza se fărâmițează la tăiere. Dacă nu ai biscuiți de un anumit fel la îndemână, criteriul e simplu: trebuie să fie uscați și nu prea dulci, ca să nu intre în concurență cu crema de fistic, care e deja dulce-aromată.
Fisticul fiert în apă clocotită nu e un moft - coaja lui amară se desprinde mult mai ușor după ce fierbe puțin, și fără ea crema de fistic ar avea un gust ușor astringent, nu doar verde-dulce. Frecarea pe prosop e partea care face diferența dintre o cremă fină de fistic și una cu bucăți de coajă maronie care sparge culoarea verde. Zahărul pudră ajută la mărunțire fină în blender - cristalele mari de zahăr tind să macine mai dur, zahărul pudră se amestecă direct în pasta de fistic.
Ciocolata albă topită cu unt și lapte dă corp și dulceață cremei de fistic, dar și o ține împreună - ciocolata albă e în mare parte unt de cacao și lapte praf, deci se comportă ca un liant gras. De aceea crema trebuie răcită bine înainte să se amestece cu brânza: dacă e caldă, topește grăsimea din crema de brânză și rezultatul nu se mai leagă, rămâne lichid în loc de cremă fermă.
Ricotta și crema de brânză împreună fac o cremă echilibrată: ricotta e mai moale și mai puțin acră, crema de brânză dă fermitate și aciditate care contrabalansează dulceața fisticului și a ciocolatei albe. Dacă nu găsești ricotta, orice brânză proaspătă, fină, fără zer în exces, poate ține locul ei, cât să nu lase cheesecake-ul apos.
Smântâna lichidă bătută, încorporată ușor la final, e cea care dă textura aerată, nu densă ca o pastă de brânză simplă. De aceea se bate separat și se adaugă cu grijă, nu se amestecă energic - altfel pierzi aerul din ea și crema rămâne grea. Gelatina, hidratată și dizolvată în smântâna caldă, nu în apă simplă, se topește mai uniform și se leagă mai bine de restul grăsimilor din cremă, fără cocoloașe.
La frigider, cele trei ore sunt punctul de la care se poate tăia fără să se scurgă - nu un semnal că s-a terminat treaba. Cheesecake-ul se vede gata când marginea tăiată stă dreaptă, nu se lasă într-o parte. Răbdarea aici e ingredientul invizibil: dacă grăbești frigiderul, tai o felie care se întinde pe farfurie, nu una care stă în picioare.