Foto AIPlumcake cu cireșe
Un plumcake pufos cu cireșe proaspete, perfect pentru desert sau gustare de după-amiază.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 350 g Cireșe
- 200 g Făină
- 180 g Unt moale
- 50 g Amidon de cartofi
- 1 buc Praf de copt
- 1 buc Vanilină
- 3 buc Ouă
- 180 g Zahăr
- Sare după gust
- Zahăr pudră după gust
Pași
Frecăm untul moale cu zahărul, folosind un mixer, până devine cremos.
Adăugăm ouăle pe rând, sarea și vanilina, amestecând până obținem o cremă omogenă.
Într-un bol separat, amestecăm făina, praful de copt și amidonul, apoi le adăugăm treptat în cremă.
Spălăm cireșele și le scoatem sâmburii, crestând ușor pe o parte.
Punem cireșele într-o pungă, adăugăm puțină făină și scuturăm până se acoperă uniform.
Ungem forma cu unt și o tapetăm cu hârtie de copt.
Vărsăm jumătate din aluat, îl nivelăm, apoi punem jumătate din cireșe, apăsându-le ușor.
Adăugăm restul aluatului și punem restul cireșelor pe deasupra.
Coacem în cuptorul preîncălzit, cu funcție de convecție, la 160 de grade, timp de 1 oră.
60 minVerificăm coacerea cu o scobitoare de lemn; dacă este nevoie, mai coacem 5–10 minute.
Scoatem din cuptor și lăsăm să se răcească la temperatura camerei înainte de a-l scoate din formă.
Răsturnăm plumcake-ul cu grijă, pentru a nu se crăpa.
Înainte de servire, presărăm zahăr pudră printr-o sită.
Un plumcake cu cireșe e, de fapt, o luptă între două lucruri care nu vor să stea împreună: un aluat bătut pufos cu unt și zahăr, și niște fructe grele, pline de apă, care vor să cadă la fund. Toată rețeta e construită să țină cireșele acolo unde le pui, nu unde vrea gravitația.
Untul bătut cu zahărul nu e un moft de texturi fine — e motorul care bagă aer în aluat. Un mixer trece de la o pastă gălbuie și grea la o cremă deschisă la culoare, parcă s-ar fi umflat singură. Acolo s-a încorporat aer, și acel aer, nu praful de copt, face o bună parte din pufos. Praful de copt doar susține ce-ai câștigat deja; nu creează din nimic.
Cireșele tăvălite prin făină înainte de a intra în aluat nu sunt un fiță de bucătar fandosit. Stratul subțire de făină se lipește de coajă și de zeama care iese când le crestezi, și face ca aluatul din jur să se lege de fruct mai repede, în loc să alunece pe lângă el cât timp e încă lichid. Așa rămân prinse acolo unde le-ai pus, nu adunate într-un strat jos, lângă hârtia de copt.
Coacerea lentă, la foc moale, e răspunsul la o altă problemă: o bucată groasă de aluat cu fructe umede în ea se coace mai greu la mijloc decât la margini. Dacă grăbești focul, prinde crustă afară și rămâne crud înăuntru. De-asta plumcake-ul ăsta nu se judecă după ceas, ci după scobitoare.
Untul trebuie să fie moale, nu topit. Unt topit nu mai prinde aer la bătut, se amestecă cu zahărul ca o supă, și pufosul de care vorbeam mai sus nu se mai întâmplă. Dacă l-ai scos din frigider cu o oră-două înainte și apeși cu degetul și lasă urmă ușor, e gata. Dacă n-ai avut grijă din timp, mai bine îl tai cubulețe mici și-l lași la temperatura camerei, decât să-l bagi la cuptor ca să se grăbească — se topește pe margini și rămâne tare la mijloc, și tot nu-ți iese crema bună.
Ouăle le adaugi unul câte unul, nu toate deodată, pentru că o cremă de unt și zahăr nu primește brusc un pahar de lichid rece fără să se taie — se separă, arată ca o brânză stricată. Pui un ou, amesteci până se absoarbe, apoi următorul. Dacă se taie totuși, puțin din făina cântărită deja, adăugată acum, o repară.
Amidonul de cartofi, alături de făină, nu e acolo de frumusețe. El face aluatul mai fraged, pentru că nu formează gluten ca făina — rupe puțin din structura aceea elastică și lasă prăjitura să se rupă ușor în furculiță, nu să fie cauciucoasă. Dacă nu ai amidon de cartofi, amidon de porumb face aceeași treabă; proporția rămâne aceeași, nu se schimbă nimic altceva în rețetă.
Cireșele trebuie să fie bine coapte, nu tari și acre — crestezi ușor pe o parte doar ca să scoți sâmburele, fără să le zdrobești, pentru că o cireașă stoarsă lasă prea multă zeamă în aluat și-l subțiază exact acolo. Dacă nu găsești cireșe, vișine merg la fel, doar că-s mai acre și poate vrei cu un pic mai mult zahăr în aluat; prunele, tăiate mai mărunt, intră în aceeași logică — fruct cu coajă, cu apă în el, tăvălit prin făină înainte să intre.
Forma o tapetezi cu hârtie de copt ca să poți scoate plumcake-ul fără să-l rupi la bază — un aluat atât de încărcat cu fructe se lipește ușor de orice metal gol, și dacă forțezi la răsturnat, rămâne jumătate în tavă. De-aia și răcirea completă înainte de a-l scoate nu e răbdare degeaba: cald, aluatul e încă fraged și moale pe dinăuntru, și orice mișcare bruscă îl crapă. Rece, s-a așezat, își ține forma.
N-am motive să inventez praguri pe care rețeta nu le dă — ea spune convecție, 160 de grade, o oră, verificat cu scobitoarea, și așa rămâne. Dacă plita ta de-acasă n-are funcție de convecție, pui foc sus-jos obișnuit, dar atunci prăjitura se coace ceva mai neuniform, cu partea de sus mai rumenită — nu-i musai să schimbi gradele, doar fii atent la ultimele zece minute, ca să nu se ardă deasupra înainte să se coacă la mijloc.
·