Foto AIPlăcintă sărată cu ricotta și spanac la aerogrill
O plăcintă sărată rapidă, cu foietaj, ricotta și spanac, coaptă la aerogrill.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 1 buc Foietaj fără drojdie
- 500 g Spanac proaspăt sau congelat
- 250 g Ricotta
- 1 buc Ouă
- 80 g Parmezan sau grana padano
- 1 lingură Ulei de măsline puțin
- 1 buc Șalotă tocată
- 1 vârf de cuțit Sare după gust
- 1 vârf de cuțit Piper Negru după gust
- 1 vârf de cuțit Nucșoară după gust
- 1 buc Gălbenuș de ou pentru uns, opțional
Pași
Încingeți puțin ulei de măsline extravirgin și căliți șalota tocată până devine aurie.
Adăugați spanacul (proaspăt sau congelat) și lăsați să scadă lichidul.
12 minStoarceți spanacul de excesul de apă, apoi tocați-l fin cu blenderul sau cu cuțitul.
Într-un bol, amestecați ricotta cu oul, adăugați sare, piper negru și nucșoară.
Adăugați parmezanul și amestecați bine.
Încorporați spanacul pregătit în compoziția de ricotta.
Întindeți foietajul împreună cu hârtia de copt într-o formă cu diametrul de 20 cm.
Înțepați baza cu furculița și adăugați umplutura de ricotta și spanac.
Îndoiți marginile aluatului formând o margine și, opțional, ungeți cu gălbenuș bătut.
Coaceți plăcinta la aerogrill la 180 de grade.
30 min
E o plăcintă sărată, din familia torturilor sărate franțuzești, doar că aici aluatul nu-și dă aere - stă sub umplutură ca o farfurie, nu ca un perete. Reușita stă în două lucruri: cât de uscat scoți spanacul din tigaie și cât de bine ții aluatul rece până-l pui la cuptor. Dacă greșești pe oricare din ele, plăcinta iese udă la bază, moale, și foietajul tău scump s-a dus degeaba.
Umplutura e un echilibru simplu: ricotta și ou leagă, parmezanul sărează și dă aromă, spanacul e doar un pretext verde care, dacă nu-i scos de apă, îneacă tot. Nu e o rețetă de ciorbă, unde lichidul e bun. Aici lichidul e dușmanul.
Aerogrillul vă ajută de fapt mai mult decât un cuptor obișnuit, pentru că aerul cald circulă și usucă baza mai repede - exact ce-i trebuie unui foietaj. Dar un aerogrill mic se încinge inegal lângă pereți, așa că urmăriți culoarea, nu doar ceasul.
Foietajul e eroul tăcut al acestei plăcinte, și de el depinde jumătate din succes. Unii cred că orice aluat de plăcintă merge la fel - nu, pentru că foietajul crește în straturi doar dacă untul din el rămâne rece și solid până intră la căldură. Dacă-l lăsați să stea la temperatura camerei cât pregătiți umplutura, untul se înmoaie, straturile se lipesc între ele și n-o să mai crească, o să rămână plat și cauciucat. Scoateți-l din frigider chiar înainte să-l întindeți.
Spanacul, proaspăt sau congelat, nu contează mult care, dar contează cât de bine îl stoarceți. Un kilogram de spanac proaspăt se reduce la foarte puțin după ce scade apa - e normal, frunza e aproape toată apă. Pasul cu stoarsul nu e opțional, e cel care previne baza umedă de care vorbeam. Strângeți-l în pumn, în prosop sau în sită, până nu mai curge nimic. Dacă folosiți congelat, lăsați-l mai întâi să se dezghețe complet, altfel gheața topită vă strică tot calculul.
Ricotta e liantul cremos. Dacă n-aveți, merge și brânză proaspătă de vaci, dar scursă bine de zer, altfel aduceți înapoi exact apa de care tocmai am scăpat cu spanacul. Parmezanul dă sare și o aromă mai adâncă decât sarea simplă - grana padano face același lucru, e o rudă apropiată, nu o alternativă forțată.
Oul din umplutură nu e acolo să umfle nimic, ci să lege compoziția când se coace, ca un clei discret. Fără el, umplutura rămâne moale și curge când tăiați felia.
Nucșoara e un gest mic dar vechi - italienii o pun în orice are spanac și brânză de secole, pentru că taie din dulceața grasă a ricottei. Nu puneți mult, un praf e de ajuns, altfel domină tot.
Coacerea la 180 de grade înseamnă căldură suficientă cât să usuce rapid baza și să rumenească deasupra, fără să ardă marginile îndoite, care sunt mai subțiri și se colorează primele. Uitați-vă la aluat, nu la ceas: când marginile sunt auriu-închis și baza nu mai arată lucioasă-umedă pe sub ea, e gata. Treizeci de minute e un reper bun de pornire, dar fiecare aerogrill are toane proprii - al unora încinge mai tare în spate. Dacă vedeți că se rumenește prea repede deasupra și umplutura încă tremură la mijloc, acoperiți cu puțină hârtie de copt restul timpului.
Răbdarea aici înseamnă mai ales atât: să nu grăbiți scursul spanacului și să nu scoateți foietajul din frigider cu mult înainte. Două minute de disciplină la început vă scutesc de o plăcintă udă la final.
E o mâncare bună de pus alături de o ciorbă acră, ca fel secundar ușor, nu are nevoie de garnitură grea - murăturile de altfel se potrivesc surprinzător de bine, acreala lor taie din grăsimea ricottei la fel cum o face nucșoara, doar că mai răcoritor.