Foto AITon cu cartofi și ceapă
Ton proaspăt marinat în suc de portocale, copt cu cartofi fierți și ceapă călită, stropit cu vin alb și ulei de măsline.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 500 g Ton
- 400 g Cartofi
- 1 buc ceapă albă
- 2 buc Portocală
- 236.6 ml vin alb
- Oregano după gust
- Ulei de măsline după gust
- Sare după gust
- Piper Negru după gust
Pași
Cartofii se curăță, se spală, se usucă și se taie în felii fine.
Se pun cartofii într-o oală cu apă rece și se fierb.
5 minSe scurg cartofii cu grijă într-o strecurătoare, se clătesc cu apă rece pentru a îndepărta amidonul și se condimentează cu 4 linguri de ulei de măsline.
Ceapa se curăță și se taie în felii fine.
Ceapa se călește într-o tigaie cu ulei de măsline, apă, sare, piper și oregano.
10 minSe lasă ceapa să se răcească.
Tonul se marinează în suc de portocale.
30 minSe scurge lichidul de pe ton.
Se tapetează o tavă cu hârtie de copt, se pun bucățile de ton, se sărează și se piperează.
Se acoperă tonul cu ceapa călită și cartofii, se stropește cu vin și ulei de măsline.
Se coace la temperatura de 200 de grade.
25 min
Tonul ăsta nu e un pește "stropit cu ceva și băgat la cuptor", e un sandviș de arome construit în straturi, și fiecare strat are o treabă precisă. Dedesubt stă peștele, marinat în portocală ca să-și piardă din mirosul greu de iute-de-mare și să capete puțină dulceață acidă. Deasupra, cartoful fiert pe jumătate și ceapa călită fac o pătură care ține umezeala înăuntru cât tonul se coace — fără ea, carnea s-ar usca în cinci minute, pentru că tonul n-are grăsimea care să-l salveze singur, cum are somonul.
Reușita stă în două lucruri care nu apar în nicio listă de pași: cât de subțiri tai cartoful și cât de fierbinte e cuptorul tău de-acasă. Cartoful trebuie să fie o lamă, nu o rondea — altfel nu se face la timp cât tonul rămâne încă suculent dedesubt. Și cuptorul de apartament, mai ales cel electric vechi, mai mereu arată pe cadran mai mult decât dă în realitate; de-asta te uiți la cartof, nu la ceas: când marginile lui încep să se rumenească ușor și se îndoaie moale sub furculiță, e gata, indiferent ce zice minutarul.
Unii spun că tonul trebuie copt scurt, cât mai "în sânge", ca friptura. Nu aici — sub cartof și ceapă căldura ajunge mai greu la carne, deci timpul de 25 de minute nu e un moft, e compensarea pentru stratul protector de deasupra. Dacă scoți tonul mai devreme fiindcă "așa se face la pește", riști cartoful crud, nu tonul uscat.
Tonul proaspăt e vedeta, dar nu trebuie să fie cel mai scump bucată din tejghea — ia fileu curat, fără pete închise la culoare, care miroase a mare, nu a pește vechi. Dacă nu găsești ton proaspăt, poți încerca cu file de pește alb mai consistent, dar atunci scurtezi coptul, pentru că nu mai ai aceeași rezistență a cărnii.
Cartoful face rolul de "burete" care prinde sucurile din ton și din vin cât se coc împreună — orice cartof fiert care nu se sfarmă ține treaba asta, nu trebuie neapărat un soi anume. Îl fierbi doar 5 minute, nu complet, pentru că restul gătirii se termină la cuptor; dacă îl fierbi de tot acum, la cuptor se transformă în piure sub greutatea lichidelor.
Clătirea cartofului cu apă rece după fierbere nu e fiță, scoate amidonul de la suprafață care altfel ar face stratul lipicios și greoi în loc să rămână felii distincte, aerisite.
Ceapa albă călită cu apă, nu doar ulei, se înmoaie fără să se rumenească tare — scopul ei aici e dulceața blândă, nu caramelizarea adâncă. De-aia și se lasă să se răcească înainte să intre peste ton: dacă-i fierbinte, continuă să gătească tonul de dedesubt înainte să apuce să intre la cuptor cum trebuie.
Portocala are dublu rol: acidul din suc "fixează" prospețimea tonului cât stă la marinat jumătate de oră, iar vinul alb turnat la final aburește ușor în cuptor și ține umezeala — dacă n-ai vin alb sec, poți pune puțin suc de lămâie diluat cu apă, dar pierzi din rotunjimea pe care o dă alcoolul evaporat.
Oregano, sare, piper, ulei de măsline — astea nu construiesc nimic, doar pun în valoare ce-i deja acolo; nu te zgârci la ulei, pentru că el e singura grăsime din toată rețeta și tonul, fiind slab, are nevoie de el ca să nu iasă sec din cuptor.
Răbdarea aici stă la marinarea tonului — cele 30 de minute nu se grăbesc, pentru că acidul are nevoie de timp să pătrundă, nu doar să stea deasupra. Dacă te apuci de copt mai devreme, ai pus suc de portocale pe ton, nu l-ai marinat.