Foto AIMuffins cu ciocolată
Muffinsuri pufoase cu ciocolată neagră, perfecte pentru micul dejun sau ca desert rapid.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 1 buc Ouă
- 1 linguriță Zahăr vanilat
- 170 g Zahăr
- 125 g Unt
- 140 g Ciocolată neagră tocată mărunt
- 100 ml Lapte
- 100 ml Crème fraîche
- 50 g Ciocolată neagră tocată grosier
- 165 g Făină
- 10 g Pudră de cacao
- 1½ linguriță Praf de copt
- 1 vârf de cuțit Sare
Pași
Bateți ouăle, zahărul vanilat și zahărul până obțineți o compoziție deschisă la culoare și pufoasă.
3 minTopiți untul într-o cratiță la foc mic, apoi luați imediat cratița de pe foc.
Adăugați ciocolata neagră tocată mărunt în cratiță și amestecați până se topește complet.
2 minAdăugați amestecul de ciocolată și unt peste ouăle cu zahăr și bateți împreună.
Adăugați laptele, crème fraîche și jumătate din ciocolata tocată grosier, amestecați.
2 minAmestecați făina, pudra de cacao, praful de copt și sarea, cerneți peste aluat și omogenizați bine.
2 minDistribuiți aluatul în formele de muffins și presărați deasupra cealaltă jumătate de ciocolată.
2 minCoaceți în cuptorul preîncălzit cu ventilație la 170 de grade timp de 20 de minute, până când muffinsurile sunt coapte în interior.
20 minLăsați să se răcească pe un grătar.
15 min
Un muffin bun cu ciocolată se joacă pe muchia dintre tort și prăjitură rapidă - vrei interiorul cremos, aproape nefăcut de tot, și coaja care s-a ridicat în cupolă, nu s-a lățit. Reușita nu vine din cât de mult zahăr sau unt pui, ci din cum gestionezi două temperaturi care nu trebuie să se întâlnească prea devreme: una caldă (ciocolata topită cu unt), una rece (ouăle bătute cu zahăr, laptele, smântâna). Dacă le amesteci cu grijă, aerul bătut în ouă rămâne prins în aluat și se dilată frumos la cuptor. Dacă torni ciocolata caldă direct peste ouă fără să amesteci, riști să le "fierbi" parțial și compoziția se taie - de aici muffins denși, cu textură de omletă dulce pe ici-colo.
A doua cheie e praful de copt și cum îl omogenizezi. Unii spun că muffinsul crește frumos dacă pui mai mult praf de copt. Nu, pentru că excesul face cupola să crape urât și lasă un gust metalic-amar, nu dulce-amărui de la cacao. Cantitatea mică, bine distribuită prin cernere cu făina și cacaua, e suficientă dacă nu amesteci prea mult aluatul după ce ai adăugat-o - amestecul în exces dezvoltă glutenul din făină și muffinsul se face cauciucat, nu pufos.
Ouăle bătute cu cele două zaharuri (vanilat și alb) nu sunt un pas decorativ - de aici vine toată structura. Bătaia de trei minute introduce bule mici de aer stabile, învelite în proteina oului; astea sunt singurul "praf de copt" natural pe care îl ai în plus, pe lângă cel chimic. Dacă nu ai zahăr vanilat, pui puțin extract de vanilie sau îl omiți - nu schimbă structura, doar aroma.
Untul topit la foc mic și luat imediat de pe foc e un detaliu care previne un defect concret: dacă untul merge dincolo de topire, spre sfârâit, se separă și ciocolata adăugată după aceea se poate "tăia" - grăsimea se desprinde de restul și muffinsul vine uleios la bază. De-aia cratița se ia de pe foc chiar când untul s-a lichefiat, iar ciocolata se topește doar în căldura reziduală, amestecând.
Ciocolata neagră tocată mărunt, cea topită în unt, dă corpul aluatului - alegerea ei cu procent mediu-mare de cacao (undeva pe la 60-70%) ține dulceața în frâu, pentru că mai sunt 170 g zahăr și cacaua din praf. Cea tocată grosier, pusă jumătate în aluat și jumătate presărată pe deasupra, e alt rol: bucățile mari nu se dizolvă complet la copt, rămân mici buzunare moi, aproape topite, care dau senzația aceea de "ciocolată adevărată" la mușcătură, nu doar gust de cacao uniform.
Laptele și crème fraîche, puse împreună, fac aluatul suficient de umed ca miezul să rămână dens-cremos, nu sec ca la o prăjitură simplă cu ulei. Dacă nu ai crème fraîche, iei o smântână grasă de la noi, de minimum 20%, poate chiar cea pentru ciorbă din cămară, cu condiția să nu fie prea lichidă - criteriul e consistența, nu eticheta.
Făina, cacaua, praful de copt și sarea se cern împreună ca să evite un defect specific: cuiburi mici de praf de copt nepus bine, care ies la copt ca gropi amare izolate în aluat. Sarea, o idee, nu se simte ca gust sărat, ci scoate dulceața și cacaua la suprafață - fără ea, muffinsul pare plat la gust, chiar dacă are zahăr suficient.
Formele de muffins se umplu, nu se "distribuie" la nimereală - un criteriu bun e trei sferturi din înălțimea formei, ca aluatul să aibă loc să crească fără să se verse pe margini înainte să se fixeze coaja. Răcirea pe grătar, nu direct pe blat sau în formă, previne ultimul defect posibil: baza transpirată și umedă, pentru că vaporul care se ridică din interior trebuie să aibă pe unde să scape, nu să se condenseze înapoi în muffin.