Foto AIPlăcintă-soare cu dovlecei și bacon
O plăcintă din foietaj în formă de soare, cu umplutură de dovlecei, ricotta și bacon.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 2 buc Foietaj fără drojdie
- 3 buc Dovlecel
- 250 g Ricotta
- 2 buc Ouă
- 100 g Bacon
- 100 g Provolone
- Sare după gust
- Piper Negru după gust
- Nucșoară după gust
- Mac pentru presărat
Pași
Spălăm dovleceii, tăiem capetele și îi dăm pe răzătoare.
Adăugăm la dovlecei ricotta și baconul, amestecăm bine.
Spargem un ou, adăugăm sare, piper negru și nucșoară după gust, amestecăm din nou.
Tăiem provolone cubulețe mici și le adăugăm în compoziție.
Pe tava de copt întindem o foaie de foietaj și, cu ajutorul unui bol cu diametrul de aproximativ 12 cm, marcăm un cerc în centru.
Distribuim umplutura de dovlecei și ricotta în centru și împrejur, lăsând 1-2 cm față de centru și 1-2 cm față de marginea exterioară.
Acoperim cu a doua foaie de foietaj și apăsăm bine pentru a contura partea centrală cu umplutură și a sigila marginea exterioară.
Cu un cuțit tăiem 16 felii, fără a le desprinde de centrul 'soarelui': întâi tăiem aluatul în 4 părți, apoi fiecare în încă 4.
Răsucim fiecare felie la 45° în sus, pentru a se vedea umplutura.
Batem al doilea ou și ungem toată suprafața aluatului, iar în centru presărăm mac.
Coacem în cuptorul preîncălzit la 180°C cu ventilație aproximativ 20-25 minute, până la o crustă aurie.
23 min
E o plăcintă-soare: foietaj umplut, tăiat în raze și răsucit, cât să se vadă umplutura de dovlecei, ricotta și bacon. Nu e o rețetă complicată tehnic, dar reușita stă în apa pe care o scoate dovlecelul — dacă nu o scoți pe ea, ți-o scoate cuptorul, și aluatul se îmbibă în loc să crape frumos.
Se face repede, și asta nu-i un cusur. Foietajul cumpărat gata e un compromis cinstit: a face unul de casă cu unt pliat în straturi e o meserie, nu o rețetă de seară de marți. Partea ta de muncă stă în umplutură — să fie densă, nu apoasă — și în tăiatul razelor, care decide cât de frumos se deschide soarele la copt.
Depinde și de cuptorul tău de-acasă. 180°C cu ventilație înseamnă aer cald care circulă și usucă suprafața uniform; fără ventilație, foietajul se rumenește mai întâi pe o parte și las-o mai aproape de 190-200°C, verificând des. Timpul de 20-25 de minute e un reper, nu o lege: crusta aurie și razele ridicate, uscate la atingere, sunt semnalul adevărat.
Dovlecelul dat pe răzătoare ține în el multă apă — asta previne orice carte de bucate care trece peste acest pas în grabă. Unii spun că foietajul se înmoaie pentru că umplutura e "prea bogată". Nu, se înmoaie pentru că apa din dovlecel n-are unde să se ducă decât în aluat. Soluția simplă: după ce razi dovlecelul, strânge-l în pumn sau într-un prosop curat și stoarce-l bine, chiar dacă rețeta nu o spune explicit — e diferența dintre o plăcintă crocantă și una cu fundul cauciucat.
Ricotta leagă compoziția și o face cremoasă; dacă n-ai, o cașcaval dulce proaspăt sau un urdă scursă funcționează la fel de bine, cu condiția să fie densă, nu apoasă — același principiu ca la dovlecel. Baconul aduce sare și grăsime prăjită, deci gustul de afumat; un bacon mai gras compensează faptul că dovlecelul singur e un legume sărac în grăsime, și ține umplutura unsă pe dinăuntru.
Oul din umplutură e liantul care ține totul compact la tăiere, nu doar gust — fără el, felia s-ar sfărâma în loc să se desprindă curat. Al doilea ou, bătut pentru uns deasupra, dă crusta lucioasă și ajută rumenirea: proteina din ou se coagulează la cald mai repede decât amidonul din aluat, deci colorează suprafața înainte ca interiorul să se usuce excesiv.
Provolone tăiat cubulețe, nu ras, e alegerea corectă aici — bucățile mici se topesc parțial și rămân ca niște buzunare moi, pe când cel ras s-ar pierde în compoziție. Dacă nu găsești provolone, orice cașcaval care se topește bine — un cașcaval afumat sau un mozzarella mai ferm — ține locul, criteriul fiind să topească, nu să se usuce la cuptor.
Foietajul fără drojdie se deosebește de cel cu drojdie prin faptul că nu crește prin fermentare, ci prin aburul care se formează între straturile de unt și aluat la căldură mare — de-asta ventilația contează, ca aburul să se evapore uniform și straturile să se despartă, nu să se lipească. Marcarea cercului de 12 cm cu bolul nu-i un moft estetic: delimitează zona cu umplutură de marginea care trebuie sigilată bine, ca sosul de dovlecel topit să nu curgă pe tavă în timpul coacerii.
Tăierea în 16 felii și răsucirea la 45° au un singur rost practic: să expună umplutura la aerul cald direct, ca să se usuce pe margini și să capete culoare, în loc să rămână acoperită și moale sub un strat gros de aluat. Răbdarea aici stă în două locuri: la stors bine dovlecelul, și la a nu scoate plăcinta din cuptor doar pentru că au trecut 20 de minute — mai așteaptă câteva minute dacă razele nu s-au ridicat și rumenit uniform.