Foto AITartelete cu mere
Tartelete cu bază pufoasă, cremă de lămâie și felii de măr aranjate ca un trandafir.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 2 buc Ouă
- 100 g Zahăr
- 80 g Ulei de floarea-soarelui
- 380 g Făină
- 0.5 linguriță Drojdie
- 1 buc Ouă
- 2 lingură Zahăr
- 2 lingură Făină
- 250 ml Lapte
- 1 buc Coajă de lămâie
- 2 buc Măr
- vârf de cuțit Zahăr pudră pentru presărat
Pași
Amestecăm oul cu zahărul și făina cernută până obținem o masă omogenă, apoi vărsăm treptat laptele cald, amestecând continuu.
Adăugăm coaja rasă de lămâie și fierbem crema la foc mic, amestecând neîntrerupt, până obține consistența dorită.
Transferăm crema într-un bol, o acoperim cu folie alimentară direct pe suprafață și o lăsăm să se răcească.
Spargem ouăle și le batem cu zahărul până devin omogene și de culoare deschisă, apoi adăugăm uleiul de floarea-soarelui, drojdia și făina cernută.
Transferăm aluatul pe o suprafață presărată cu făină și îl frământăm rapid cu mâinile până devine moale, elastic și pliabil.
Întindem aluatul cu sucitorul într-o foaie de 1 cm grosime și decupăm cercuri cu diametrul de 8 cm.
Ungem formele de brioșe cu ulei și le presărăm cu făină, așezăm cercurile de aluat formând baza și le umplem cu crema răcită.
Tăiem merele în jumătate, scoatem cotorul și le tăiem în felii fine cu un feliator, apoi le rulăm în formă de trandafir.
Coacem tarteletele în cuptorul preîncălzit la 180 de grade.
20 minLăsăm tarteletele să se răcească și le presărăm cu zahăr pudră înainte de servire.
Tartelete cu mere e un fel de cofetărie din gospodărie: un aluat simplu de cozonac pe post de coș, o cremă de vanilie-lămâie legată cu făină pe post de umplutură, și deasupra un trandafir de mere crude care se coace exact cât să se înmoaie pe margini, fără să se transforme în piure. Reușita stă în două lucruri care n-au nicio legătură între ele: cât de subțiri tai feliile de măr și cât de groasă faci crema înainte să pui coșurile la cuptor.
Dacă crema iese prea subțire, se scurge pe sub petalele de măr în timpul coacerii și se arde pe margini înainte să apuce să se întărească. De-aia o fierbi până «obține consistența dorită» — practic, până lasă urmă de lingură pe fundul oalei și nu mai curge, ci cade greoi. Dacă n-ai ajuns acolo, las-o încă două minute la foc mic; nu poți grăbi coagularea oului din cremă fără să-l tai.
Feliile de măr trebuie să fie suficient de subțiri încât să se îndoaie ca o panglică, nu să se rupă când le rulezi. Asta nu ține de cuțit, ține de cât de proaspăt e mărul — unul vechi, făinos, se sfărâmă oricât de fin îl tai. Pentru forma de trandafir îți trebuie un măr tare, cu coajă frumoasă, pentru că exact coaja aia roșie colorează petalele.
Cuptorul la 180 de grade e aici temperatura la care crema se stabilizează fără să se spargă și aluatul de la bază se rumenește pe fund fără ca marginile merelor să se carbonizeze înainte de capăt. Unii încearcă să scurteze timpul dând focul mai tare — rezultatul e un coș crud la bază și un trandafir ars la vârfuri de petale, pentru că petalele subțiri sunt primele care ard.
Aluatul de la bază e o rudă simplificată a cozonacului: ou, zahăr, ulei, făină și puțină drojdie, fără frământare lungă și fără dospire separată, pentru că nu vrei un coș pufos care să se umfle peste cremă, vrei unul fraged care să țină formă de coș. De-aia îl «frămânți rapid, doar până devine moale și elastic» — frământat prea mult, dezvoltă gluten și se întărește la copt, exact ce nu-ți trebuie la o bază subțire de 1 cm. Dacă nu ai drojdie uscată la îndemână, un praf de copt în cantitate mică face aceeași treabă de afânare ușoară, fără gust de pâine.
Crema e o cremă de patiserie clasică, dar fără unt și fără amidon separat — aici legarea o face doar făina amestecată direct cu oul și zahărul. Rolul făinii e să nu lași oul să se taie când toarnă laptele fierbinte peste el; amesteci oul cu zahărul și făina mai întâi, ca un scut, apoi torni laptele treptat, nu dintr-o dată, ca să nu coagulezi oul brusc. Coaja de lămâie nu e decor, ea taie din dulceața seacă a zahărului și dă prospețime; dacă n-ai lămâie proaspătă, o coajă de portocală face treabă asemănătoare, poate cu un strop de vanilie pe lângă.
Laptele integral ține crema mai plină la gust; cu lapte degresat iese o cremă mai subțire, și atunci ai nevoie să o ții puțin mai mult pe foc ca să compenseze la consistență. Zahărul din aluat și cel din cremă au roluri diferite — unul dă structură și rumenire aluatului, celălalt doar îndulcește crema — așa că nu-i amesteci și nu-i înlocuiești unul cu altul fără să te gândești la asta.
Merele contează mai mult decât pare. Un măr moale, de depozit vechi, nu ține forma de trandafir și se înmoaie complet la copt, lăsând tarteletele apoase. Îți trebuie un soi ferm, cu gust ușor acrișor, care să reziste celor 20 de minute de cuptor fără să se transforme în compot — genul de măr bun și pentru murat sau pus în ciorbă de post, dacă tot ai obiceiul ăsta prin casă, pentru că fermitatea e aceeași calitate care contează și acolo.
Nu ai nevoie de feliator electric ca să reușești trandafirii — un cuțit bun și o mână răbdătoare taie la fel de subțire, doar că mai încet. Răbdarea asta, la feliat mărul și la rulat petalele, e de fapt ingredientul ascuns al rețetei; dacă te grăbești aici, tot restul — aluatul bun, crema la punct — nu mai contează, pentru că trandafirul se desface la copt și tarteleta arată ca o farfurie răsturnată.
Cuptorul de acasă nu bate întotdeauna la fel pe toată tava — formele din spate se rumenesc mai repede la multe aragazuri de apartament. Dacă vezi că unele tartelete capătă culoare mult înaintea celorlalte, rotește tava pe la jumătatea coacerii; e un gest simplu care rezolvă o inegalitate pe care cuptorul singur n-o corectează.
·