Foto AISamosa cu legume
Gustare crocantă cu umplutură de cartofi, conopidă și mazăre, condimentată cu ghimbir și mentă, servită cu un dip răcoritor de iaurt.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 200 g Conopidă tăiată în buchețele mici
- 1 buc Ceapă tocată mărunt
- 3 căţel Usturoi tocat mărunt
- 2 linguriță Chimion uscat
- 1 vârf de cuțit Piper cayenne
- 1 linguriță Garam masala
- 1 linguriță Coriandru măcinat uscat
- 1 lingură Ghimbir
- 300 g Cartofi fierți, răciți și zdrobiți grosier
- 150 g Mazăre congelată sau proaspătă
- 1 legătură Mentă tocată mărunt, proaspătă
- 1 pachet Foi de plăcintă
- Sare după gust
- Piper negru proaspăt măcinat, după gust
- 3 lingură Ulei de măsline pentru uns și prăjit
Pentru dip
Pași
Fierbeți buchețelele de conopidă într-o oală cu apă clocotită timp de 2 minute, apoi scurgeți apa.
2 minÎncingeți uleiul într-o tigaie și căliți ceapa și usturoiul, adăugați condimentele și ghimbirul ras și amestecați bine. Apoi adăugați cartofii, conopida gătită, mazărea, menta și condimentați cu sare și piper după gust.
Tăiați foile de plăcintă în dreptunghiuri de aproximativ 12 × 20 cm și ungeți foaia cu ulei pe ambele părți. Puneți 2 linguri de umplutură într-un colț și pliați colțurile în jurul umpluturii, formând un triunghi. Pliați de câteva ori până terminați foaia, astfel încât fiecare samosa să aibă mai multe straturi.
Încingeți cuptorul la 200 de grade cu ventilație. Ungeți samosele cu ulei și coaceți-le în cuptorul încins aproximativ 15 minute, până devin crocante și aurii.
15 minPentru dip, puneți toate ingredientele în blender și mixați până obțineți o compoziție omogenă. Condimentați cu sare, piper sau lime după gust.
2 min
Samosa e un triunghi de foi crocante care se rupe sub dinte și eliberează o umplutură moale de cartof și legume, picantă cât să te usture puțin, nu cât să te doară. Nu e o rețetă de precizie chimică, e o rețetă de echilibru: textură crocantă afară, cremoasă-grosieră înăuntru, aromă caldă de condimente care nu se bat între ele.
Reușita stă în două lucruri care n-au legătură cu gustul: umiditatea umpluturii și grosimea foii. Dacă umplutura e udă, foaia se înmoaie din interior înainte să se rumenească la cuptor și ai pierdut jocul. Dacă foaia e prea groasă pe un colț, acolo rămâne crudă cât restul se arde.
La noi nu se face des samosa, dar logica ei e aceeași ca la plăcinta cu cartofi de la țară sau la colțunașii din foi fragede — umplutură gătită, strânsă bine, înfășurată strat peste strat ca să nu se deschidă la copt. Nu e nimic exotic în mecanism, doar condimentele sunt altele.
Conopida se fierbe exact 2 minute, nu mai mult, pentru un motiv simplu: la cuptor nu mai are timp să se mai gătească mult, doar să se rumenească pe foaie. Dacă o fierbi complet, la coacere se transformă în terci. Semnul că e la punct: buchețelul se îndoaie ușor sub furculiță, nu se zdrobește.
Cartofii se fierb, se răcesc, apoi se zdrobesc grosier — nu pasați fin. Zdrobiți grosier țin umplutura legată dar cu bucățele, altfel samosa devine o pastă fără personalitate. Mazărea și menta vin la urmă, nu la călit, ca să rămână verzi și proaspete, nu fierte până la gri.
Condimentele — chimion, coriandru măcinat, garam masala, cayenne, ghimbir — se pun în ulei cald împreună cu ceapa și usturoiul, nu peste cartofi la rece. Uleiul cald le scoate aroma; puse la rece, rămân praf care se simte pe limbă fără să parfumeze nimic. Dacă nu ai garam masala, un amestec simplu de chimion, cuișoare și scorțișoară măcinată face treaba, cât de cât — nu e identic, dar e în aceeași familie de căldură.
Foile de plăcintă trebuie unse cu ulei pe ambele fețe la fiecare pliere, nu doar pe margini. Uleiul dintre straturi e cel care crocăntește la cuptor; fără el, foile se lipesc și se coc moale, ca o clătită groasă. Umplutura trebuie să fie rece sau cel puțin la temperatura camerei când o pui pe foaie — caldă, transpiră și udă foaia din interior înainte să ajungă la cuptor.
La cuptor, 200 de grade cu ventilație înseamnă aer cald care circulă și usucă foaia uniform pe toate părțile, nu doar de sus. Pe o plită obișnuită de apartament, fără ventilație reală, mută tava la jumătatea timpului și verifică din priviri: samosaua e gata când colțurile s-au rumenit și capătă o rigiditate care pocnește ușor la apăsare, nu stă moale.
Dipul e simplu — iaurt, mentă, coriandru, usturoi, lime, mixate. Dacă nu ai coriandru verde, pune mai multă mentă, gustul se duce spre alt racoros dar funcționează la fel: contrabalansează picantul din samosa. Unii spun că dipul trebuie lăsat la rece o oră să se „coacă" — nu, pentru că aromele lui sunt deja eliberate de blender, odihna nu adaugă nimic, doar îl răcește, ceea ce e plăcut dar nu obligatoriu.