Foto AIPui la cuptor cu lapte de cocos și curry
Pui gătit cu lapte de cocos, curry și ananas, la cuptor, servit cu orez basmati.
Etichetele sunt determinate automat pe baza ingredientelor și pot fi greșite. Verifică ambalajul dacă este important pentru tine.
Ingrediente
- 400 g Piept de pui
- 25 g Făină
- 3 căţel Usturoi tocat
- 1 buc Ceapă tocată mărunt
- 2 buc Praz tăiat rondele
- 2 lingură Curry
- 1 linguriță Coriandru măcinat
- 1 linguriță Cumin
- 400 ml Lapte de cocos
- 100 ml Frișcă lichidă
- 100 ml Supă de bază
- 100 g Spanac
- 1 buc Broccoli desfăcut în buchețele
- 400 g Ananas fruct și sirop, la conservă
- 1 linguriță Ulei de măsline
- 1 linguriță Unt
- vârf de cuțit Sare
- vârf de cuțit Piper negru proaspăt măcinat
- 300 ml Orez basmati
- 50 g Arahide sărate
- 1 legătură Pătrunjel tocat mărunt
Pași
Tăiați pieptul de pui în fâșii și treceți-l prin făină, sare și piper.
Prăjiți rapid carnea pe o tigaie încinsă cu ulei.
4 minScoateți carnea din tigaie și, în aceeași tigaie, căliți ceapa, usturoiul și prazul (adăugați puțin ulei dacă e nevoie) până se înmoaie.
5 minAdăugați curry, coriandru și cumin, amestecați bine.
1 minAdăugați laptele de cocos, frișca lichidă, supa de bază și spanacul. Aduceți la fierbere.
5 minAsezonați cu sirop de ananas, sare și piper, după gust.
Puneți totul într-o tavă termorezistentă unsă, împreună cu carnea, broccoli și ananasul.
Coaceți în cuptorul preîncălzit cu ventilație la 190°C timp de 20-25 minute.
22 minÎntre timp, fierbeți orezul basmati conform instrucțiunilor de pe ambalaj.
17 minServiți cu orez, arahide și presărați pătrunjel.
E o mâncare de pui în sos de curry cu lapte de cocos, coaptă la final în cuptor cu broccoli și ananas, nu un curry adevărat în sensul indian, ci o variantă de cantină scandinavă îndulcită cu ananas — genul ăla de rețetă care a circulat prin toate revistele de bucătărie din anii 2000. Reușita stă în două lucruri care n-au nicio legătură între ele: cum prăjești puiul la început și cât lași sosul să se lege înainte să bage tava la cuptor.
Puiul trecut prin făină nu e un moft, e un strat care se caramelizează pe tigaie și apoi, în cuptor, absoarbe din sos în loc să-l dilueze. Dacă sari peste pasul ăsta, carnea iese sacadată și sosul rămâne subțire, pentru că apa din pui se duce direct în lichid. Tigaia trebuie să fie încinsă bine înainte să pui carnea — dacă fumegă ușor și bucățile sfârâie din prima clipă, e bine; dacă pieptul stă tăcut și începe să lase zeamă, tigaia era rece și carnea fierbe în loc să se rumenească.
Cuptorul face aici doar un singur lucru: termină broccoli-ul și ananasul, îi lasă pe amândoi să se îmbibe în sos fără să se transforme în piure. De-asta timpul de copt nu e sacru — broccoli trebuie să rămână cu un pic de rezistență la mușcat, nu moale ca din conservă, iar ananasul să se încălzească și să-și dea zahărul în sos, nu să se topească.
Unii spun că laptele de cocos „ține loc" de frișcă și poți renunța la una din ele ca să simplifici. Nu, pentru că fac lucruri diferite: laptele de cocos dă grăsime și dulceață de fond, frișca dă legătura, catifelarea aia care face sosul să stea pe lingură. Scoți una, sosul fie se subțiază, fie devine prea dulce și greu.
Pieptul de pui e baza, dar nu trebuie să fie tăiat prea subțire — fâșii cu grosime de-un deget, altfel se usucă în prăjeala rapidă de pe tigaie și apoi se usucă din nou în cuptor, dublu stres termic pentru o carne care oricum n-are grăsime proprie care s-o apere. Dacă n-ai piept, poți lua pulpe dezosate; au mai multă grăsime și iartă mai ușor un minut în plus pe foc.
Curry-ul, coriandrul și cuminul nu sunt decorative, sunt motorul de aromă al sosului, dar au nevoie de căldură uscată câteva clipe înainte să intre lichidul — de-asta îi pui peste ceapă călită, nu direct în lapte de cocos. Un praf de condiment aruncat crud într-un lichid rece rămâne crud la gust, cu iz de praf; prăjit scurt în grăsimea rămasă de la ceapă, își deschide uleiurile aromatice. Dacă n-ai cumin, pui un pic mai mult coriandru, nu-i o pierdere mare.
Laptele de cocos e grăsimea și dulceața de bază a sosului; alegerea contează — cel din conservă cu procent mare de grăsime de cocos se desparte frumos la fiert, într-un strat gras deasupra și unul apos dedesubt, și tocmai separarea aia, amestecată bine, dă catifelarea. Dacă iei o „băutură de cocos" din tetrapack, subțire ca laptele, sosul n-o să se lege niciodată la fel, oricât îl lași la foc.
Prazul și ceapa fac treaba de bază aromatică — praz pentru dulceața lui discretă, ceapă pentru corpul sosului. Dacă n-ai praz, mai pui ceapă, dar praz dă o notă mai blândă, mai puțin acră decât ceapa singură, lucru care contează într-un sos deja dulce de la ananas.
Ananasul la conservă, fruct și sirop, nu e un moft exotic de meniu — siropul ăla e, de fapt, zahărul care echilibrează amăreala curry-ului și aciditatea lactelor. Dacă pui ananas proaspăt, nu ai siropul acela concentrat și trebuie să compensezi cu puțină miere sau zahăr brun, altfel sosul rămâne sec la gust, fără rotunjimea aia dulce-acrișoară pe care o cere felul.
Pe o plită obișnuită de apartament, treaba critică rămâne tigaia pentru prăjit puiul: trebuie să fie suficient de mare cât bucățile să nu se îngrămădească, altfel transpiră în loc să se rumenească — dacă n-ai o tigaie mare, prăjești în două tranșe. Cuptorul cu ventilație ajută la uniformitate, dar dacă nu ai funcția asta, lași tava puțin mai mult și verifici broccoli-ul cu furculița, nu cu ceasul.
Orezul basmati se fierbe separat și vine lângă, nu amestecat — are rolul de a absorbi sosul în farfurie, nu în tavă, altfel se înmoaie și pierde boabele individuale care-l fac basmati. Arahidele sărate și pătrunjelul de la final dau crocant și prospețime proaspătă peste un fel altfel moale și cremos pe toată lungimea lui — fără ele, ai avea doar textură de sos, fără contrast.